"Pygmalion" este o comedie romantică în cinci acte semnată de dramaturgul irlandez George Bernard Shaw (1856-1950).

Piesa a fost scrisă în 1912, premiera ei având loc în octombrie 1913, la Teatrul Hofburg din Viena.

Titlul face trimitere la legenda sculptorului antic omonim, care realizează statuia unei femei, a Galateei, atât de frumoasă şi de convingătoare încât ajunge să se îndrăgostească de ea. În piesa lui Shaw, plasată în primii ani ai secolului XX, profesorul de lingvistică şi fonetică Henry Higgins pariază cu colonelul Pickering că, în doar şase luni, o va cizela pe tânăra florăreasă Eliza Doolittle, astfel încât aceasta să vorbească engleza literară şi să se comporte în societate fără a i se putea bănui lipsa de educaţie şi originea umilă.

Timp de câteva luni, Higgins o meditează pe Eliza, aceasta făcând progrese evidente. Chiar dacă pică primul test, cel de la recepţia doamnei Higgins, Eliza se va revanşa la balul ambasadorului, unde obţine un succes considerabil.

Plin de el, Higgins se consideră un nou Pygmalion. Dar, spre deosebire de sculptorul mitologic care o iubea cu adevărat pe Galateea, Higgins are pretenţia ca toată recunoştinţa şi afecţiunea să vină doar din partea Elizei. Drept urmare, Liza îl părăseşte, jignită de faptul că profesorul nu o consideră egala lui, ci o simplă păpuşă însufleţită, fără personalitate şi independenţă. În acest punct, se pot face asemănări cu Nora Helmer, eroina lui Ibsen din "O casă de păpuşi", care îşi părăseşte soţul din cauza unui tratament similar.

Paradoxal, Liza, florăreasă şi fiica unui măturător, se dovedeşte a avea o poziţie etică superioară celei a sofisticatului profesor Higgins.

Deşi o legătură romantică pare să se înfiripat între cei doi protagonişti, în piesa lui Shaw e improbabil ca cei doi să rămână împreună. Totuşi, numeroase variante ale textului modifică finalul, prezentând ca sigură o căsătorie a lor, soluţie mult mai pe placul publicului.

"Pygmalion" este cea mai populară piesă scrisă de Shaw şi este cunoscută publicului larg ca fiind sursa de inspiraţie pentru muzicalul "My Fair Lady", montat pe Broadway începând cu 1956 şi pentru pelicula "My Fair Lady" din 1964, regizată de George Cukor, cu Audrey Hepburn şi Rex Harrison în rolurile principale, potrivit imdb.com. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Cristian Anghelache, editor online: Irina Giurgiu)