Ortodoxe
Sf. 7 tineri din Efes; Sf. Mc. Tatuil
Duminica a 7-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 7 dR. Cei 7 tineri m. din Efes; Sf. cuv. m. Evdochia; Sf. Ioan Maria Vianney

Romano-catolice
Duminica a 18-a de peste an
Sf. Ioan M. Vianney, pr.


Sfinţii şapte tineri din Efes, pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 4 august, erau soldaţi în armata împăratului Deciu (249-251), persecutor al creştinilor.

În timpul unor ceremonii de cinstire a zeilor, pe care le organizase însuşi împăratul în Efes, ei se rugau în biserică cu multă jale pentru cei care erau omorâţi în pieţele publice pentru faptul că erau creştini. "Atât de mulţi erau cei munciţi, încât din trupurile lor cele chinuite şi zdrobite sângele curgea ca apa, adăpând pământul; iar trupurile celor ucişi, chinuitorii le aruncau pe unele în gunoi, pe altele, pe lângă drumuri, pe altele le spânzurau pe ziduri împrejurul cetăţii, iar capetele lor le puneau înfipte în pari înaintea porţilor cetăţii" (Vieţile Sfinţilor).

Tinerii creştini din Efes, Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian şi Antonin, erau din familii bogate, petreceau însă mult timp în rugăciune şi în postiri, răstignindu-se împreună cu Hristos prin omorârea trupurilor lor şi prin păzirea curăţiei.

Făcând ei aşa, s-au găsit oarecare denunţători, pentru că în vremea aceea se ducea la moarte frate pe frate, tată pe fiu, fiul pe tată, dacă îl afla rugându-se lui Hristos, care au mers la împărat şi i-au spus despre tinerii care se rugau lui Hristos şi nu voiau să jertfească zeilor.

Au fost prinşi şi pentru că nu au vrut să participe la cultul păgân, au fost duşi în faţa împăratului, care i-a eliberat, impresionat fiind de tinereţea acestora. După o vreme a întrebat însă de ei, şi a aflat că stăteau într-o peşteră a cărei ieşire a poruncit să fie zidită, în timp ce tinerii erau căzuţi într-un somn ca de moarte.

În timpul împăratului Teodosie al II-lea (408-450), la multă vreme după această întâmplare, zidul care astupa gura peşterii a fost stricat şi cei şapte tineri au revenit la viaţă ca dintr-un somn.

Faptul care a adus în uimire toată cetatea, însuşi împăratul Teodosie venind de la Constantinopol să-i vadă, s-a petrecut pe fondul tulburărilor provocate în Biserică de ereziile apărute în primele secole ale creştinismului, şi în special, în această perioadă, de erezia nestoriană.

Întâmplarea din marea cetate a Efesului a venit ca o luminare şi întărire în acele vremuri tulburi.

Tinerii au mai trăit şapte zile, după care plecându-şi iar capetele la pământ şi-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu)