Chimist, academician, inventatorul becului de laborator cu reglare a curentului de aer şi gaz, Nicolae Teclu s-a născut la 18 octombrie 1839, la Braşov.

A efectuat studiile liceale la Braşov şi Viena, iar pe cele superioare le-a urmat la Institutul Politehnic din Viena, precum şi la Academia de Belle-Arte din Berlin, aici studiind arhitectura.

Între anii 1863 şi 1869, a predat la Gimnaziul Român din Braşov. Aici a întemeiat Societatea culturală "Reuniunea de Gimnastică şi Cântări", potrivit Dicţionarului "Membrii Academiei Române" (Bucureşti, Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003).

Se întoarce la Viena în anul 1869, pentru a se specializa în chimie generală, chimie analitică şi tehnologie chimică.

În 1880, obţine un post de profesor la Academia de Comerţ din Viena, în paralel fiind docent la Catedra de Chimia Pigmenţilor din cadrul Academiei de Arte din Viena. Ulterior, lucrează pe postul de chimist al Monetăriei Statului şi al Imprimeriei Imperiale din Viena.

A realizat cercetări originale în domeniul chimiei anorganice; s-a ocupat de problema combustiei gazelor şi studiului flăcării.

A inventat becul de laborator cu reglare a curentului de aer. În 1898, la Congresul Internaţional de Chimie de la Viena, Nicolae Teclu a susţinut o comunicare despre construcţia şi calităţile arzătorului proiectat de el, cunoscut azi drept arzătorul (becul) Teclu. Doi ani mai târziu, a obţinut brevetul pentru arzătorul (becul) Teclu.

Totodată, a studiat capacitatea de explozie a diferitelor amestecuri de gaze, determinând limitele inferioare şi superioare de aprindere, arată sursa citată.

Mai mult, a construit un aparat pentru semnalarea în timp real a compoziţiei amestecului de metan şi aer ce se produce în minele de cărbuni. S-a ocupat chiar şi cu analizarea pigmenţilor minerali şi a uleiurilor utilizate în pictură.

A conceput un dispozitiv original pentru măsurarea rezistenţei hârtiei, fiind primul român care a adus contribuţii originale în tehnologia hârtiei.

În 1870, a realizat analiza chimică a unui meteorit găsit în India, concluziile sale fiind expuse pe larg în studiul "Der Meteorit von Goalpara in Assam India".

A publicat peste 150 de lucrări ştiinţifice, printre care: "Noţiuni generale despre industria pigmentelor de depinsu"; "Relaţiuni între chimia organică şi anorganică"; "Despre pigmentele anorganice", "Despre caracteristicile flăcării" etc.

La 13 septembrie 1877, a devenit membru corespondent al Societăţii Academice Române, iar din 2 iulie 1879 a fost membru titular al Academiei Române. Discursul de recepţie s-a numit "Despre relaţiunile între chimia organică şi chimia anorganică".

Între 1910-1913, a fost preşedintele Secţiunii Ştiinţifice a Academiei Române.

În 1904, a fost decorat cu Ordinul Crucea de Cavaler, eveniment prezentat în ziarul "Wiener Zeitung".

În ziua de 30 aprilie 1905, Regele Carol I i-a acordat lui Nicolae Teclu medalia "Bene Merenti" clasa I-a, potrivit stefania-maracineanu.ro.

A primit Ordinul Franz Josef în grad de cavaler în anul 1909.

Nicolae Teclu a încetat subit din viaţă la 13/26 iulie 1916, la Viena. Locul său de odihnă se găseşte la Cimitirul Hietzing, în capitala Austriei.

La 50 de ani de la moartea sa, a fost organizată "Aniversarea UNESCO", eveniment omagial în amintirea chimistului român de renume internaţional. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Anda Badea)