Victor Babeş, medic, bacteriolog şi anatomopatolog, creatorul şcolii române de morfopatologie şi microbiologie, s-a născut la 28 iulie 1854, la Viena, potrivit Dicţionarului "Membrii Academiei Române" (Bucureşti, Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003).

Mama sa era austriacă, iar tatăl, Vincenţiu Babeş, era avocat şi militant pentru drepturile românilor transilvăneni, fiind printre cei care au susţinut în 1848, la Viena, cauza românilor. Totodată, Vincenţiu Babeş a fost unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române, potrivit medicaacademica.ro.

Victor Babeş a efectuat studiile gimnaziale la Lugoj. Iniţial, a fost atras de muzică şi actorie, dar a decis să studieze medicina după moartea surorii sale, la numai 12 ani, de ftizie. Astfel, chiar dacă după absolvirea liceului s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Budapesta, renunţă la aceste cursuri şi, în iarna anului 1871, se înscrie la Facultatea de Medicină din Budapesta. După absolvirea cu succes a anului I, decide să-şi continue studiile la Viena, se arată în volumul "Pe urmele lui Victor Babeş" de Mihai Neagu Basarab (Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1988).

Chemat de profesorul Karl von Rokitansky, în octombrie 1875 este numit asistent definitiv la Catedra de anatomie patologică a Facultăţii de Medicină din Budapesta, fiind totodată student în ultimul an la această facultate, pe care a absolvit-o în 1876. La 2 august 1878 obţine, la Viena, doctoratul, cu calificativ maxim, iar în 1881 obţine titlul de docent, în urma unui examen susţinut la Budapesta.

În toamna anului 1882 pleacă într-o călătorie de studii în Germania şi Franţa, continuându-şi, astfel, specializarea la Munchen, Heidelberg, Strassbourg, Paris şi Berlin (1882-1886), potrivit Dicţionarului "Membrii Academiei Române".

La Paris, Victor Babeş îl cunoaşte pe André Victor Cornil, titularul Catedrei de anatomie patologică, ce înfiinţase împreună cu Ranvier un institut şi publicase un tratat de histologie patologică. În institutul lui A.V. Cornil, Victor Babeş stăruie, în cadrul lucrărilor curente, cu precădere asupra aspectului bacteriologic al cazurilor care i se prezentau. Profesorul Cornil acceptă propunerea lui Babeş de a scrie împreună un tratat de bacteriologie şi îi oferă acestuia un post de preparator la institutul său. ("Pe urmele lui Victor Babeş", Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1988).

Astfel, în 1885, Victor Babeş împreună cu savantul francez A.V. Cornil publică cel dintâi tratat complet de bacteriologie din lume - "Les bactéries et leur rôle dans l'étiologie, l'anatomie et l'histologie pathologique des maladies infectieuses". În câteva luni, Victor Babeş publică aproape 20 de lucrări ştiinţifice şi face o serie de descoperiri de importanţă deosebită.

În august 1887 Victor Babeş vine la Bucureşti, unde, în acelaşi an, pune bazele Institutului de Patologie şi Bacteriologie, pe atunci unic în lume şi care avea iniţial patru secţii: Secţia I pentru cercetarea bolilor infecţioase la om, denumită ulterior Secţia de bacteriologie şi anatomie patologică, sub conducerea lui Gh. Marinescu, viitorul mare neurolog; Secţia a II-a pentru cercetarea bolilor infecţioase ale animalelor; Secţia a III-a, de chimie patologică şi biologică; Secţia a IV-a, pentru tratamentul antirabic, după cum se arată în volumul "Oameni de ştiinţă... Conexiuni... Gesturi frumoase", autor C. Popescu-Ulmu (Bucureşti, Editura Albatros, 1981).

În cadrul Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti - primul institut de cercetări ştiinţifice înfiinţat în România - a organizat, în 1888, al doilea centru de vaccinare antirabică din lume, după cel creat de Louis Pasteur la Paris, după cum se menţionează în Dicţionarul "Membrii Academiei Române".

Deschizător de drum în medicina şi biologia universală, creator al şcolii române de morfopatologie şi microbiologie, Victor Babeş a fost, între 1885-1887, profesor la Catedra de Histopatologie a Facultăţii de Medicină din Budapesta, iar apoi, între 1887-1926, profesor de anatomie patologică şi bacteriologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

A adus contribuţii de renume mondial în studiul turbării, leprei, difteriei, tuberculozei, malariei, pelagrei etc., descoperind corpusculii virotici din celulele creierului animalelor turbate ("Corpusculii Babeş-Negri") şi peste 50 de germeni patogeni noi. În literatura de specialitate, agenţii patogeni care provoacă unele boli la animale au fost denumiţi "babesii", iar respectivele boli - "babesiose" ("babesia bovis" şi "babesia ovis").

În 1892, a publicat împreună cu Gheorghe Marinescu şi Paul Blocq un "Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos".

Considerat de însuşi Pasteur drept unul dintre cei mai competenţi specialişti în problemele turbării, datorită atât studiilor referitoare la anatomia patologică a acestei afecţiuni, cât şi perfecţionărilor aduse tehnicii de vaccinare antirabică, Victor Babeş a pus bazele experimentale şi clinice ale seroterapiei şi a introdus în România vaccinarea antirabică la numai trei ani de la iniţierea ei (tratament asociat: vaccin şi ser antirabic, cunoscut drept "metoda română de tratament antirabic"). A fost al doilea după Pasteur care a studiat "concurenţa vitală" dintre speciile bacteriene şi a introdus pentru prima oară în lume tehnica antibiogramei (Dicţionarul "Membrii Academiei Române").

În 1895 a formulat principiul serovaccinării. A preparat în laboratorul său diverse săruri şi vaccinuri pentru prevenirea şi combaterea în masă a unor boli transmisibile şi a fost unul dintre promotorii activi ai medicinei sociale din România.

Printr-un decret din 2 martie 1925 s-a hotărât ca "Institutul de Patologie şi Bacteriologie" din Bucureşti să se numească "Institutul dr. Victor Babeş". Astfel, în referatul ministrului Instrucţiunii Publice se arăta: "Institutul de patologie din Bucureşti a fost creat în anul 1887 de dl. prof. dr. Victor Babeş, care a ştiut să-i dea o atât de mare dezvoltare încât astăzi figurează în rândurile celor mai însemnate institute similare din Apus (...) În Institut, pe lângă tratamentul antirabic, introdus şi modificat de dl. prof. dr. V. Babeş, se prepară serul antidifteric, vaccinul antiholeric, antitific, serul meningococic, tuberculina. Pe lângă acestea, Institutul lucrează cu tot mai mare interes şi în direcţia chestiunilor de igienă (holeră, lepră, pelagră, pestă, tifos, streptococie), aducând cercetări proprii de mare importanţă practică (....)" ("Oameni de ştiinţă... Conexiuni... Gesturi frumoase", Bucureşti, Ed. Albatros, 1981).

Opera lui Victor Babeş este inclusă în peste o mie de lucrări publicate, iar vieţii şi operei sale i-au fost consacrate numeroase cărţi şi articole.

A fost pasionat şi de filosofie, expunând o concepţie ontologică materialistă, potrivit căreia materia este substanţa fundamentală în natură, iar restul fenomenelor, precum conştiinţa de sine, sunt manifestări sau atribute ale materiei. A argumentat pe larg în apărarea poziţiei sale în lucrările "Consideraţiuni asupra raportului ştiinţelor naturale către filozofie" (1879) şi "Credinţă şi ştiinţă" (1924).

A înfiinţat publicaţiile "Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie" (1889), "România medicală" (1893) şi "Arhivele ştiinţelor medicale" (1895).

Victor Babeş a fost membru corespondent (1 aprilie 1889), apoi membru titular (11 martie 1893) al Academiei Române, vicepreşedinte al Academiei Române (14 aprilie 1899-6 aprilie 1900; 8 octombrie 1918-11 iunie 1919), precum şi preşedinte al Secţiunii Ştiinţifice a Academiei Române (1922-1925). Discursul său de recepţie, rostit la 24 martie 1895, s-a intitulat "Despre transmiterea proprietăţilor imunisante prin sângele animalelor imunisante".

A fost, de asemenea, membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris, ofiţer al Legiunii de Onoare, membru al Comitetului Internaţional pentru Combaterea Leprei din Paris, precum şi triplu laureat al Academiei de Ştiinţe din Paris, fiind distins cu premiile "Montyon" şi "Bréant".

A primit Ordinul Naţional al Meritului Civil în grad Comandor (1891) al statului bulgar, Ordinul Steaua României, Coroana României, Ordinul Sanitar Civil în grad de Comandor (Bulgaria), Ordinul Coroana de Fier (Austria).

Victor Babeş a murit la 19 octombrie 1926, la Bucureşti. Locul său de odihnă se află în curtea interioară a Institutului Cantacuzino din Bucureşti.

În onoarea marelui savant, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj şi Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara îi poartă numele.

În noiembrie 2018, a fost redeschis Muzeul Victor Babeş, aflat pe strada Andrei Mureşanu, în partea de nord a Capitalei. Aici poate fi admirată expoziţia permanentă intitulată "Victor Babeş - Principii, valori, moşteniri", potrivit muzeulbucurestiului.ro. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, Ruxandra Bratu; editor: Doina Lecea, editor online: Adrian Dădârlat)