Sculptorul Cornel Medrea s-a născut în comuna Miercurea, judeţul Sibiu, la 8 martie 1889, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Bucureşti, Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române, 2003).

A făcut studiile liceale la Alba-Iulia, după care a urmat Şcoala de arte şi meserii din Zlatna, apoi Şcoala superioară de arte decorative din Budapesta (1905-1912). Concomitent, a lucrat şi în atelierul sculptorului Zola, reputat monumentalist în acea vreme.

Şi-a continuat studiile în Austria, Germania, Italia, Franţa, Iugoslavia, Bulgaria. În 1914, când se stabileşte la Bucureşti, debutează pe scena artistică românească cu un bust al lui Coşbuc, arată sursa citată.

Participă la expoziţii ale "Tinerimii artistice" (1915, 1916, 1934, 1940), ca şi la cele ale grupării "Arta română" (1918-1923), din care face parte, de la înfiinţarea ei la Iaşi; precum şi la Salonul Oficial şi expoziţia "Flacăra" (1948), din al cărui comitet de iniţiativă a făcut parte. A fost prezent cu compoziţii şi lucrări la expoziţii de artă românească organizate la Barcelona, Bruxelles, Sofia, Budapesta, Praga, Berlin, Bratislava, Atena, Cairo. A expus, de asemenea, şi la Bienala de la Veneţia (1928, 1938, 1956, 1958).

A avut expoziţii personale la Bucureşti, în 1920, 1927, 1944, 1948 (ultimele două cu caracter retrospectiv). În lucrările sale, artistul a cultivat formele pline, robuste, exprimând cu simplitate un ideal al realităţii. Portretele, seriile de maternităţi, evocările istorice ("Dragoş Vodă şi zimbrul"), reprezentările alegorice ("Atlas"; "Pescarii"; "Victorie") converg spre manifestarea unei plenitudini, a dragostei faţă de viaţă şi de realitatea înconjurătoare.

A realizat busturile lui George Coşbuc (Sibiu, 1914), Victor Hugo, Aristide Demetriade în rolul lui Hamlet (Teatrul Naţional din Bucureşti, 1919), Barbu Delavrancea (Şoseaua Kiseleff, Bucureşti, 1920), Avram Iancu (Ciuruperii, 1927), Andrei Mureşanu (Bistriţa, 1932), George Enescu (Giurgiu, 1938), Gh. Lazăr (Avrig, 1938), Ovidiu (Şoseaua Kiseleff, 1917) etc.; monumentul dedicat răscoalei din 1907 (Buzău), Monumentul ceferiştilor (Bucureşti, 1923), împreună cu Ion Jalea, precum şi reliefurile de la Mausoleul din Mărăşeşti (1930). Din 1933, a fost profesor de Sculptură la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, apoi la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" (până în 1964).

Colecţia Medrea, în forma sa actuală, cuprinde 384 lucrări de sculptură şi desene. Din anul 2007, cele mai reprezentative lucrări au fost expuse în incinta Palatului Parlamentului, potrivit http://muzeulbucurestiului.ro.

A fost membru corespondent al Academiei Române începând cu 2 iulie 1955.

Lucrările sale au fost răsplătite cu numeroase distincţii: Diploma de onoare la expoziţia internaţională de la Barcelona (1929); Marele premiu la Expoziţia internaţională de la Paris, pentru compoziţia "Dragoş Vodă şi zimbrul" (1937); Premiul internaţional la Expoziţia de la New York, pentru cea simbolic intitulată "Cultura" (1939); Premiul Naţional pentru Sculptură (1945); Premiul de Stat (1956) şi titlul de Artist al poporului (1957).

Cornel Medrea a murit la 25 iulie 1964. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel)