Catedrala din Aachen, aflată în vestul Germaniei, a fost construită între anii 793 şi 813 şi simbolizează unificarea Vestului şi renaşterea spirituală şi materială sub egida lui Carol cel Mare, notează site-ul oficial al UNESCO, www.unesco.org.

Când a hotărât construirea catedralei, Carol cel Mare a vrut ca aceasta să devină imaginea completă a Ierusalimului Ceresc. Iniţial, împăratul francilor şi-a stabilit reşedinţa regală în Aachen, localitate cunoscută pentru izvoarele sale vindecătoare. A construit Palatul Imperial, ale cărui principale clădiri erau Sala Încoronării (astăzi parte a Primăriei Aachen) şi capela palatului, astăzi Catedrala din Aachen.

Capela este construită pe un plan octogonal, înconjurată de tribune şi acoperită de o cupolă. Împăratul stătea într-o galerie din faţa altarului, pe un tron din piatră, care a devenit scaunul de încoronare al împăraţilor Sfântului Imperiu Romano-German până în 1531. Capela se distinge de adăugirile ulterioare: atriul din partea de vest şi porticul care ducea spre apartamentele interioare, o serie de capele şi loja corului, adăugate în timpul Evului Mediu, mai notează sursa citată.

Interiorul este marcat, în zonele inferioare, de arcade rotunjite, susţinute de opt coloane ample. Coloanele, capitelurile şi grilajele din bronz sunt considerate printre cele mai de preţ obiecte ale catedralei. Cupola este iluminată de către opt ferestre arcuite. Aceasta era acoperită în totalitate de un mozaic închipuindu-L pe Hristos pe tron, în haine purpurii şi înconjurat de către Bătrânii din Apocalipsă. Mozaicul din zilele noastre datează din anii 1880-1881, conform www.unesco.org şi www.aachenerdom.de.

Comoara Catedralei din Aachen este considerată drept una dintre cele mai importante comori bisericeşti din nordul Europei. Printre artefactele păstrate aici sunt Crucea lui Lothar, realizată din aur şi bătută cu pietre preţioase, veşmântul preoţesc din catifea bleumarin brodat cu perle, bustul-relicvariu al lui Carol cel Mare, realizat din argint şi aur şi un sarcofag din marmură decorat cu răpirea Proserpinei în care, până la un punct, odihneau rămăşiţele pământeşti ale lui Carol cel Mare, conform www.unesco.org.
 

Foto: (c) www.aachenerdom.de 

Alte artefacte prezente aici sunt Pala d'Oro, altarul donat de către împăraţii dinastiei ottoniene şi candelabrul Barbarossa, donat de către Frederick I. O altă parte importantă a catedralei o reprezintă absida numită "Casa de sticlă a catedralei din Aachen" datorită ferestrelor cu vitralii înalte de 27 de metri şi care însumează mai mult de 1000 de metri pătraţi de suprafaţă vitrată, conform www.aachenerdom.de.

Catedrala, cu hramul Sfânta Maria, a suferit avarii majore în urma unui incendiu din anul 1656. Acoperişurile absidelor, ale octogonului şi ale turnurilor au fost distruse aproape complet. A fost redecorată în perioada barocă folosindu-se stilul acelei epoci, cupola şi pereţii fiind redecoraţi cu stuc. În secolul al XIX-lea, a fost adăugat turnul de vest, în stil neogotic. În 1930, Aachenul a redevenit dioceză catolică, iar biserica a fost ridicată la rangul de catedrală, mai notează sursa citată.

Criteriile care au stat la baza includerii Catedralei din Aachen în Lista Patrimoniului Mondial Unesco au fost faptul că este o creaţie artistică excepţională, unică, încă de la începuturi, faptul că poartă, în acelaşi timp, amprenta tradiţiilor clasice şi bizantine, fiind prototip al arhitecturii religioase. Au mai fost luate în considerare planul arhitectural cu tribune şi valoarea istorică, estetică şi arheologică atât a clădirii, cât şi a artefactelor păstrate aici.

Catedrala din Aachen a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1978, mai notează www.unesco.org. AGERPRES/(Documentare - Daniel Olteanu, editor: Ionela Gavril, editor online: Gabriela Badea)