Cântăreaţa italiană Maria Ilva Biolcati, cunoscută publicului larg ca Milva, s-a născut, la 17 iulie 1939, în localitatea Goro din Ferrara. Artistei i s-a atribuit şi numele "La Rossa", datorită culorii părului ei.

În 1959, Milva a câştigat un concurs pentru descoperirea de voci noi, fiind desemnată câştigătoare din de peste şapte mii de participanţi. În 1960, ea a înregistrat primul său single "Milord", un etalon al celebrei cântăreţe Edith Piaf. În anul următor, a debutat la Festivalul de Muzică Sanremo, unde a obţinut locul trei. A concurat de mai multe ori la Festival, până în 1993, cel mai bun loc obţinut fiind al doilea în ediţia din 1962.

Având timbrul vocii lui Marlene Dietrich, vorbind fluent germana, italiana, engleza şi franceza, a abordat o varietate de stiluri, care includ tango şi muzică pop. În 1965, l-a întâlnit pe actorul, dramaturgul şi regizorul italo-german Giorgio Strehler, care a ajutat-o să-şi dezvolte abilităţile de a cânta în special pe scenele teatrului italian.

Cântăreaţă italiană, actriţă de teatru şi film şi om de televiziune, a urcat pe scenele muzicale şi pe scenele de teatru din întreaga lume câştigându-şi popularitatea în Italia, iar în plan extern mai ales în Germania unde a participat frecvent la evenimente muzicale şi programe muzicale televizate.

A lansat numeroase albume în Franţa, Japonia, Coreea, Grecia, Spania şi America de Sud. A colaborat cu muzicieni europeni celebrii şi compozitori renumiţi, precum Ennio Morricone, în 1965, Francis Lai, în 1973, Mikis Theodorakis, în 1978 ("Was ich denke" fiind cel mai bine vândut album din Germania), Enzo Jannacci, în 1980, Franco Battiato, Vangelis, Ástor Piazzolla şi alţii, potrivit dbpedia.org.

În 1981, s-a hotărât să realizeze un album, bazat pe cele mai cunoscute cântece compuse de Vangelis. Ulterior, Vangelis a mai compus încă cinci cântece pentru a-şi completa albumul. Odată cu a doua cooperare cu Vangelis, albumul "Tra Due Sogni" a fost lansat în alte două limbi, în franceză ("Moi, je n'ai pas peur") şi în germană ("Ich hab' keine Angst").

În 1983, a înregistrat "Mehr Glueck Als Verstand", o adaptare a hitului "I'll find my way home", lansat odată cu albumul "Unverkennbar". Alte adaptări, realizate de Milva, sunt "Dicono di me" şi "Forse Chissa", ale cântecelor "To the unknown man" şi "I'll find my way home", lansate în 1983, în Italia, pe albumul "Identikit".

A urcat pe scene: "La Scala" din Milano, "Deutsche Oper" din Berlin, Opera din Paris, "Royal Albert Hall" din Londra, la Jocurile Olimpice de Vară din 1984, la Festivalul de la Edinburgh, printre altele.

În anii '90, odată cu moartea regizorului Giorgo Strehler (1997), Milva şi-a redus interesul pentru teatru, şi a continuat să exploreze noi direcţii muzicale prin colaborări cu Thanos Mikroutsikos, James Last şi Giorgio Faletti, potrivit www.allmusic.com. Printre albumele lansate numărându-se 'I love Japan - Milva ha incontrato Shinji' (1999).

Ea şi-a recâştigat credibilitatea în noul mileniu, când a înregistrat poezii de Alda Merini în 2004. Cu albumul "In territorio nemico" din 2007, ea a demonstrat că era, încă, în stare să se reinventeze. În 2010, ea colaborează din nou cu Franco Battiato, pentru a treia oară.

Între ultimele albume lansate se regăsesc: "La chanson française" (2001), "Milva canta Merini" (2004), "Non conosco nessun Patrizio" (2010), "La variante di Lüneburg" (2011).

A jucat în filme, precum "Biblioteca di Studio Uno" (1964), "Wherever You Are..." (1988) şi "Via degli specchi" (1983), potrivit www.imdb.com. A apărut în comedia muzicală a lui Mario Mattoli, "Appuntamento în Riviera".

Este singura artistă italiană, care este în acelaşi timp: "Officier de l'Ordre des Arts et des Lettres" (Paris, 1995); Ofiţer al Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania (Berlin, 2006); Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Italiene (Roma, 02 iunie 2007); Cavaler al Legiunii de Onoare al Republicii Franceze (Paris, 2009). AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Liviu Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: Milva / Facebook