"Mistreţul cu colţi de argint" este o poezie scrisă sub formă de baladă cinegetică, semnată de poetul Ştefan Augustin Doinaş, pseudonim al lui Ştefan Popa (1922-2002).

Textul a fost scris în 1945, refăcut în 1950 şi publicat în 1966 în volumul "Omul cu compasul", arată autorii.com.

Balada, devenită emblemă a poeziei lui Doinaş, abordează tema omului preocupat insistent de o idee, de un gând, de un scop. Această obsesie se dovedeşte, în final, a fi distructivă, sinucigaşă. Poetul lasă deschise cel puţin două explicaţii plauzibile ale acestui fapt: căutând perfecţiunea, eroul baladei pierde contactul cu realitatea şi cade în ridicol sau, urmând neîncetat un ideal absolut, imposibil de atins, este consumat şi epuizat de acesta.

Protagonistul baladei este "Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea", care "prin inimă neagră de codru trecea, / croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea".

Acesta le spune însoţitorilor că singurul său scop este de a prinde şi răpune un singur animal, legendarul mistreţ cu colţi de argint, nefiind interesat de alte trofee banale, precum "vânatul cu coarne, / ori vulpile roşii, ori iepurii mici...".

Pe măsură ce înaintează în pădure, prinţul are vedenii, având impresia că zăreşte prada în diverse locuri. Este corectat de servitorul său, al cărui zâmbet "îndrăzneţ" se transformă în râset dispreţuitor, convins fiind de alienarea stăpânului său.

Spre final, are loc fatala întâlnire dintre fiară şi vânător, deşi este vorba de "mistreţul cu colţi ca argintul", nu mistreţul cu colţi de argint. Vânătorul devine vânat şi este devorat de sălbăticiunea pe care a căutat-o cu ardoare.

"Mistreţul cu colţi de argint" este considerată o replică dată de poetul român la balada "Erlkonig" de Goethe şi este comparată, deseori, cu poemul "Noapte de decemvrie" de Alexandru Macedonski.

Ion Pop scrie astfel despre lirica lui Ştefan Augustin Doinaş: "Un discurs poetic stăpânit, pe întreaga sa suprafaţă, de luciditatea unei conştiinţe care-i rotunjeşte toate reliefurile; o rostire iubitoare de clarităţi, înscriind, în ritmurile-i solemne, până şi tulburile fantasme nesupuse, îndeobşte, nici unei geometrii", citat în "Dicţionarul general al literaturii române " (Ed. Univers Enciclopedic, 2004). AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Adrian Dădârlat)