Ortodoxe
Sf. Ap. Achila; Sf. Mc. Iust şi Iraclie; Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul
Duminica a 4-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 4 dR. Sf. ap. Aquila, din cei 70; Sf. aep. Iosif Mărturisitorul

Romano-catolice
Duminica a 15-a de peste an
Sf. Camil de Lellis, pr.


Sfântul Apostol Achila, pomenit în calendarul creştin ortodox la 14 iulie, era iudeu creştinat şi se refugiase, împreună cu soţia sa, Priscila, de la Roma la Corint, în urma edictului dat în anul 49 de împăratul Claudiu împotriva iudeilor (Fap.18, 2-3).

Sfinţii Achila şi Priscila l-au însoţit pe Sfântul Pavel în călătoria sa misionară, îmbarcându-se pe o corabie care mergea spre Siria. Au ajuns împreună la Efes, unde cei doi soţi au rămas.

S-au întors la Roma după moartea împăratului Claudiu. Când Sfântul Apostol Pavel a ajuns din nou în Corint, a scris de acolo Epistola sa către Romani, în care amintea de aceşti ucenici ai săi, despre care spunea: "Îmbrăţişaţi pe Priscila şi Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus, care şi-au pus grumazul lor pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi toate Bisericile dintre neamuri" (Sf. Ap. Pavel, Romani, cap. 16; 3, 4).

Sfinţii Achila şi Priscila sunt prăznuiţi împreună la 13 februarie, iar la 14 iulie este sărbătorit Sfântul Acvila singur.

În această zi este sărbătorit şi Sfântul Nicodim Aghioritul.

S-a născut în anul 1749, în Naxos, localitate aflată în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. În timpul şcolii, pe care a făcut-o la Smirna, a devenit un bun cunoscător al scrierilor Sfinţilor Părinţi, al aghiografiei şi al dreptului canonic.

La 26 de ani, după câteva vizite în Sfântul Munte, a intrat în monahism, la Mănăstirea Dionisiu. După doi ani de ascultare, a fost tuns rasofor şi a primit numele de Nicodim, primind ascultarea de secretar şi citeţ.

După doi ani, Sfântul Macarie din Corint l-a vizitat şi i-a cerut să corecteze şi să pregătească pentru tipar "Filocalia", lucrare enciclopedică privind viaţa spirituală şi rugăciunea.

Sfântul Nicodim s-a retras din mănăstire într-o chilie, pentru a săvârşi această lucrare. La fel a făcut şi pentru alte scrieri, cum sunt "Everghetinos" şi "Tratatul despre Sfânta Împărtăşanie".

Auzind de Sfântul Paisie de la Neamţ, care avea o mie de călugări în obştea monahală din Moldova, Sfântul Nicodim a pornit cu corabia spre această destinaţie. Dar, prin providenţa dumnezeiască, o furtună l-a împiedicat să-şi atingă scopul.

A înţeles din acesta întâmplare că Dumnezeu avea alt plan cu el şi a mers să vieţuiască într-o chilie din Capsala, unde a copiat o seamă de manuscrise pentru nevoile sale sufleteşti, dăruindu-se neîncetat rugăciunii. S-a retras apoi într-o insulă aproape pustie lângă Eubeea, în anul 1782.

Aici, Sfântul Nicodim a scris "Manualul sfaturilor bune", sau "Paza celor cinci simţiri". În vârstă de 32 de ani şi singur, lipsit de cărţi şi notiţe şi neavând alte resurse decât memoria sa fabuloasă şi dialogul continuu cu Dumnezeu, Sfântul Nicodim a expus în această operă o sinteză a tuturor învăţăturilor spirituale ale Sfinţilor Părinţi. El învaţă cum se poate dezrobi mintea de înlănţuirea plăcerilor simţurilor, pentru a-i permite înălţarea prin rugăciunea inimii la cugetările duhovniceşti ale contemplaţiei.

Sfântul Nicodim a tradus o antologie a Sfintelor Canoane, operă pe care a numit-o "Pidalion". Această lucrare a fost editată prima dată la Leipzig, în anul 1800. A redactat, după doi ani de muncă, "Sinaxarul", care cuprinde toţi sfinţii Bisericii.

A trecut la cele veşnice pe 14 iulie 1809. Tomosul de canonizare al Sfântului Nicodim Aghioritul a fost emis de patriarhul ecumenic Atenagora I împreună cu membrii Sinodului pe 31 mai 1955. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Doina Lecea)