Timp de secole, Castelul de la Fontainebleau a fost reşedinţa suveranilor Franţei, unde dinastiile Capetiens, Valois, Bourbons, Bonaparte şi Orleans au locuit şi au luat decizii pentru statul francez. Întreaga proprietate a fost gazda unor evenimente istorice de anvergură pentru Franţa, conform https://www.chateaudefontainebleau.fr.

Forma actuală a emblematicului castel de la Fontainebleau datează din perioada regatului lui Ludovic al XIII-lea (1610-1643) şi este opera arhitectului Jean Androuet du Cerceau, care l-a structurat pe un model renascentist. Întinsul palat reprezintă o impresionantă vitrină a arhitecturii franceze din secolul al XII-lea până în secolul al XIX-lea.

Peste 30 de lideri ai Franţei au locuit în interiorul castelului, fiecare lăsând ''amprenta'' şi stilul său, făcând din palat un conglomerat de tehnici arhitecturale. Chiar dacă a fost martorul unor importante pagini din istoria Franţei, castelul este în sine un simbol al adaptării artei renascentiste italiene în secolul al XVI-lea, permiţând astăzi vizitatorilor să vadă bogăţia excepţională a decoraţiilor şi a mobilierului, conform https://france-world-heritage.com.

Palatul de la Fontainebleau, parcul şi grădinile sale au fost clasificate în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1981. Arhitectura şi decorul Palatului de la Fontainebleau au impregnat o influenţă considerabilă asupra evoluţiei artistice a Franţei. Regele Francisc I (1515-1547) a vrut să facă din această reşedinţă regală noua Romă. A adus artişti italieni ale căror contribuţii au marcat un moment decisiv în introducerea formulei estetice a Renaşterii în Franţa.

Întrebuinţată de regii Franţei încă din secolul al XII-lea, pavilionul regal de la Fontainebleau, plasat în inima unei vaste zone de pădure din Ile-de-France, a fost transformat, extins şi înfrumuseţat în secolul al XVI-lea de Francisc I, respectiv începând din anul 1528. Din acel moment a reprezentat unul dintre cele mai importante şi prestigioase locuri ale Curţii regale a Franţei, menţionează sursa citată anterior. Prima etapă care a vizat transformarea construcţiei (1528-1540) s-a desfăşurat sub coordonarea lui Gilles Le Breton, care s-a ocupat de aripa estică a palatului. Rosso Fiorentino s-a ocupat de pictarea decorului, reuşind să pună în aplicare un ambiţios program de inconografie în care tematica ilustrează monarhia prin fabule şi mituri greco-romane. Prin contactul cu arhitecţi, pictori şi sculptori italieni, artiştii francezi au fost influenţaţi să îşi modifice propriile practici. Castelul de la Fontainebleau a fost o revelaţie pentru arhitecţii Philibert de l'Orme şi apoi pentru Androuet de Cerceau. Necesitatea extinderii şi decorării acestui imens palat a creat condiţiile ideale pentru existenţa unu mediu artistic activ în secolul al XVII-lea, conform https://whc.unesco.org.

Întregul stabiliment este organizat de-a lungul a patru curţi şi trei grădini, acestea din urmă au trecut de asemenea prin transformări importante de-a lungul secolelor, dar în special în secolul al XIX-lea. În partea de est, Marea Grădină, compusă iniţial din numeroase straturi de flori separate de un canal, au fost redesenate de Le Notre şi simplificate ulterior încetul cu încetul prin adoptarea designului actual.

Fiind şi un important stabiliment al artei franceze, castelul a găzduit de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi patru muzee unde au fost expuse importante opere de artă. Este vorba despre Muzeul împărătesei chineze (1863), Muzeul lui Napoleon I (1986), Galeria de Pictură (1998) şi Galeria de Mobilă (2009), potrivit https://www.chateaudefontainebleau.fr.

Printre criteriile care au stat la baza includerii palatului şi parcului în Patrimoniul Mondial UNESCO au stat arhitectura şi decoraţiile care sunt dovada evoluţiei artei franceze de-a lungul a trei secole. De asemenea, castelul a fost scena unor importante evenimente în istorie, precum revocarea Edictului de la Nantes (22 octombrie 1685) şi prima abdicare a lui Napoleon I (6 aprilie 1814), indică https://whc.unesco.org.

Proprietate a statului francez, Palatul Fontainebleau şi parcul său aferent este protejat în conformitate cu prevederile Codului Patrimoniului. Fiind încadrat ca un monument istoric, se află în pregătire un proiect de creare a unei zone de protecţie. Gestionarea, conservarea şi consolidarea este asigurată prin intermediul unei entităţi publice aflate sub patronajul Ministerului Culturii şi Comunicării. Un plan amplu, aprobat de Ministerul Culturii şi Comunicării în 2014 este implementat pentru perioada 2015-2026. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Daniel Olteanu, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: france-world-heritage.com