Arhitectul Petre Antonescu, personalitate marcantă a arhitecturii moderne, s-a născut la 29 iunie 1873, la Râmnicu Sărat, judeţul Buzău. Discipol al arhitectului Ion Mincu, Petre Antonescu este principalul promotor al stilului neoromânesc, potrivit lucrării ''Dicţionar universal al arhitecţilor'', autor Paul Constantin (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986).

A făcut cursuri liceale la Bucureşti, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care avea să o abandoneze pentru a se dedica artelor plastice. A plecat apoi, în 1893, la Paris, unde a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Arte Frumoase. Înainte de absolvirea acesteia, a întocmit proiectul unuia dintre pavilioanele României la Expoziţia Internaţională de la Paris (1900), o lucrare în stil românesc, pentru care a primit distincţia "Officier de l'Académie", potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

În perioada 1900-1938 a fost profesor la Şcoala Superioară de Arhitectură, devenită apoi Academia de Arhitectură din Bucureşti, iar între anii 1931-1938 a fost şi rectorul acestei instituţii de învăţământ superior. Cursul său de istoria arhitecturii cuprinde capitole noi, privind orientarea către o concepţie modernă, caracteristic românească.

Personalitate apreciată în ţară şi peste hotare, arhitectul Petre Antonescu a fost unul dintre animatorii mişcării pentru renaşterea vechii arhitecturi româneşti şi pentru afirmarea specificului naţional în arhitectură. El este şi primul care face dificila experienţă a adaptării viziunii tradiţionale, româneşti, la imobile orăşeneşti cu multe etaje şi funcţii complexe (''Dicţionar universal al arhitecţilor'').

După planurile sale au fost construite: Palatul Ministerului Lucrărilor Publice (în prezent sediul Primăriei Municipiului Bucureşti), ridicat între 1906-1910; Palatul Administrativ din Craiova, ridicat între 1912-1913; Palatul Navigaţiei Fluviale din Galaţi, ridicat între 1910-1911, prima clădire din România edificată cu schelet monolit de beton armat; imobilul actualului Institut de Istorie "N. Iorga" (1939); Arcul de Triumf din Bucureşti (1935-1936); imobilul Societăţii Politehnice de pe Calea Victoriei (1927); Vila Oprea Soare, de pe strada Apolodor (1914); complexul Caselor Brătianu din strada Amzei (1908); Conacul Brătienilor (1912-1915).

Alte lucrări ale sale, precum Cazinoul şi Hotelul Postăvarul din Sinaia, sau Palatul Kretzulescu din Bucureşti (1912-1915), vădesc influenţa curentelor neoclasicist şi eclectic de şcoală franceză. (Dicţionarul "Membrii Academiei Române (1866-2003)"). Alte edificii monumentale, precum Palatul Şcolii Române (Accademia di Romania) din Roma (1931) şi Palatul Facultăţii de Drept din Bucureşti (1933-1935), au fost ridicate după principii clasice. Este şi autorul proiectelor silozurilor din Constanţa (1912-1914), precum şi al gărilor fluviale din Galaţi (1912-1915) şi Giurgiu (1935-1936).

A scris şi mai multe lucrări, dintre care amintim: ''Monastirea Cozia. Studiu arhitectural'' (1903), ''Arcul de Triumf'' (1929), ''Pentru o renaştere a arhitecturii româneşti'' (1939), ''Renaşterea arhitecturii româneşti'' (1939), ''Clădiri, construcţii, proiecte şi studii'' (1963) ş.a.

A fost membru al Academiei de Litere şi Arte "San Luca" din Roma, preşedinte al Societăţii Arhitecţilor (1912, 1919-1921, 1946-1949) şi al Societăţii Arhitecţilor Diplomaţi (1926-1932), membru al Comisiei Monumentelor Istorice (1904-1938), precum şi membru permanent în Comitetul pentru organizarea congreselor internaţionale de arhitectură. A fost, de asemenea, laureat al Premiului Naţional pentru Arhitectură în anul 1964. La 30 mai 1936 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, devenind ulterior, la 19 mai 1945, membru titular.

Arhitectul Petre Antonescu a murit la 22 aprilie 1965, la Bucureşti.

La 22 octombrie 2016 a fost lansat, de către Fundaţia Lowendal, proiectul "Detalii neoromâneşti în arhitectura lui Petre Antonescu. Exterioare şi interioare ale vilelor bucureştene", incluzând workshopuri, seminarii şi expoziţii de arhitectură. Pornind de la clădirea actuală a Fundaţiei Lowendal, creaţie emblematică a arhitectului Petre Antonescu, în proiect au fost detaliate şase vile din Bucureşti, realizate în stil neoromânesc la începutul secolului XX de către celebrul arhitect: vila C. A. Mavrodin (1907), vila Ion I. C. Brătianu (1908), vila Ciru Iliescu (1910), vila Vintilă Brătianu (1912), vila Oprea Soare (1914) şi după Primul Război Mondial, în anii '20, vila Nicolae Malaxa. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru, editor online: Ady Ivaşcu)

Explicaţie foto: Clădirea Primăriei Municipiului Bucureşti, ridicată între 1906-1910 după planurile arhitectului Petre Antonescu.(19 mart. 2014)