Profesor şi publicist, revoluţionarul paşoptist Ioan Axente Sever s-a născut la 3/15 aprilie 1821, în localitatea Frâua, astăzi, Axente Sever, judeţul Sibiu, potrivit lucrării ''Dicţionar biografic de istorie a României'' (Editura Meronia, 2008).

A fost primul dintre cei cinci copii ai unei familii modeste de ţărani iobagi, care a ştiut să-şi îndrume copiii spre educaţie, ştiind că numai prin educaţie aceştia vor putea să depăşească greutăţile traiului zilnic şi să aspire la o viaţă mai bună. Axente Sever a cunoscut de mic nevoile şi aspiraţiile iobagilor români şi a înţeles treptat necesitatea unei activităţi militante în obţinerea unei libertăţi sociale, notează https://peurmelelui.axentesever.ro.

Axente Sever a urmat la Blaj cursul de filosofie al lui Simion Bărnuţiu (1840-1842) şi teologia (1842-1845), fiind înlăturat din şcoală, la fel ca alţi români consideraţi incomozi de autorităţile maghiare. Deoarece era urmărit, a plecat la Bucureşti (1847), unde a activat ca profesor de limba şi literatura română şi de limba latină la pensionul particular al lui R. Janeloni (1847-1848).

S-a implicat în mişcarea revoluţionară din Bucureşti, fiind membru al organizaţiei revoluţionare Frăţia. A fost numit comisar de propagandă în judeţul Ilfov, unde a avut ca misiune explicarea programului Revoluţiei printre oamenii de rând. Pe când se afla la Bucureşti, i-a trimis lui Simion Bărnuţiu o scrisoare (6/18 aprilie 1848), în care se pronunţa în favoarea unui plan de ridicare la luptă armată. În Ţara Românească ştirile cu privire la evenimentele din Transilvania erau la ordinea zilei, fiind inserate şi comentate în foile lui Ion Heliade Rădulescu, notează lucrarea ''Istoria românilor. Constituirea României moderne (1821-1878)'' (vol. VII, TOM I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

După seria de evenimente victorioase de la Islaz, unde fusese constituit un Guvern provizoriu, a urmat capitala Ţării Româneşti, unde activitatea de propagandă desfăşurată de Frăţia timp de o jumătate de deceniu şi-a spus cuvântul. La 10/22 iunie 1848 s-a ţinut în casa profesorului Axente Sever, o adunare secretă, în care s-a hotărât declanşarea în după-amiaza zilei următoare a Revoluţiei în Bucureşti. Dând curs chemării ce le-a fost adresată, mii de orăşeni, ca şi ţăranii pătrunşi în oraş, care li s-au alăturat au format o mulţime uriaşă. După ce au ascultat proclamaţia şi programul revoluţionar, care se citeau în răspântii, miile de oameni s-au îndreptat, în valuri nestăvilite, în ziua de 11/23 iunie, spre Palat.

În septembrie 1848 s-a întors în Transilvania şi a participat la a treia Adunare de la Blaj (3/15-16/28 septembrie 1848). A organizat prima prefectură (I Blăjeana sau Blasiana) şi prima legiune formată din 6.000 de voluntari, remarcându-se ca un veritabil conducător militar şi politic. În calitate de prefect a luptat în Munţii Apuseni împotriva oştilor maghiare şi a menţinut împreună cu Avram Iancu şi Ioan Buteanu existenţa ''ţării româneşti'' şi a conducerii naţionale.

A fost închis la Sibiu, după înfrângerea Revoluţiei (octombrie-noiembrie 1849). Eliberat, s-a ocupat de reorganizarea şcolilor din Blaj. S-a numărat printre revoluţionarii care au refuzat decoraţia imperială austriacă.

Mai târziu, revoluţionarul transilvănean a deţinut funcţia de secretar al tribunalului corecţional din Alba Iulia (1851), apoi, de secretar la ''forum criminale'' din Orăştie (1852), funcţionar la tribunalul din Sibiu (1853), conducător al oficiului poştal din Alba-Iulia (din 1855), curator principal la biserica Lipoveni din acelaşi oraş (1860-1865).

Axente Sever a continuat să aibă un rol de frunte în viaţa politică şi culturală a românilor din Transilvania. A fost membru fondator al societăţii ASTRA şi deputat în Dieta de la Sibiu (1863-1864), care a adoptat recunoaşterea naţiunii şi a limbii române în Transilvania. A fost, de asemenea, unul dintre fondatorii Partidului Naţional Român (1869). Ales deputat în Dieta de la Budapesta, a refuzat să-şi execute mandatul, ca formă de protest faţă de tratamentul la adresa românilor din Transilvania, potrivit ''Dicţionar biografic de istorie a României'' (Editura Meronia, 2008).

În 1869, a publicat cartea ''Respuns la 'Cartea Neagră''' evocând acţiunile din timpul Revoluţiei române din Transilvania, 1848-1849. A contribuit cu numeroase articole în ''Gazeta Transilvania'' şi ''Tribuna''.

A murit la 13/25 august 1906, la spitalul săsesc din Braşov şi a fost înmormântat în catedrala din Blaj, alături de Timotei Cipariu. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, redactor Arhivă foto: Mihaela Tufega, editor: Roxana Mihordescu, editor online: Gabriela Badea) 

* Descriere fotografie din deschidere: Statuia revoluţionarului paşoptist Axente Sever (1821-1906), din Blaj