Parcul Naţional Serengeti se găseşte în Republica Unită Tanzania şi se întinde pe 1,5 milioane de hectare. Migraţia anuală a turmelor de erbivore - urmate de prădătorii lor naturali - către sursele permanente de apă este unul dintre cele mai impresionante evenimente naturale din lume, conform site-ului UNESCO, www.unesco.org.

Savana pe care se întinde Parcul Naţional Serengeti este o formă de relief plană compusă din 25.000 de kilometri pătraţi de câmpie ce alternează cu păduri şi cu râuri. În acest mediu natural aproximativ un milion de antilope gnu şi sute de mii de alte copitate se deplasează pe un traseu circular de aproximativ 1.000 de kilometri, anual, fiind urmate de către prădătorii lor naturali, cea mai mare migraţie anuală a animalelor care a rămas nealterată precum şi cea mai diversă şi mai mare interacţiune pradă-prădător de pe planetă, conform sursei citate.

Foto: (c) Marc Patry / UNESCO

Factorii abiotici: ploi, schimbări de temperatură, topografie şi geologie, formează o varietate mare de habitate terestre şi acvatice. Ecosistemul este unul dintre cele mai productive din lume datorită solurilor vulcanice combinat cu impactul ecologic al migraţiei. Acesta poate susţine 2 milioane de antilope gnu, 900.000 de gazele Thomson şi 300.000 de zebre, ca turme dobinante. Alte erbivore care trăiesc în Serengeti sunt 7.000 de antilope eland, 27.000 de antilope topi, 18.000 de antilope kongoni, 4.000 de facoceri, 2.700 de elefanţi, 200 de rinoceri negri şi 500 de hipopotami. Populaţiile de prădători majori includ 4.000 de lei, 1.000 de leoparzi, 225 de gheparzi, 3.500 de hiene pătate şi 300 de câini sălbatici. Dintre acestea, speciile de rinocer negru (Diceros Bicornis), leopard (Panthera pardus), elefant african (Loxodonta africana) şi ghepard (Acynonix jubatus) se află pe Lista roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN Red List), fiind pe cale de dispariţie. În Serengeti se găsesc şi peste 500 de specii de păsări, prezente permanent sau sezonier, iar 5 dintre acestea sunt endemice în Tanzania. Tot aici, se mai găseşte şi cea mai mare populaţie de struţi din Tanzania şi, probabil, din toată Africa, mai notează site-ul UNESCO.

Foto: (c) Guy Debonnet / UNESCO

Ecosistemul Serengeti, mai mare decât însuşi Parcul Natural, continuă cu Unitatea de conservare Ngorongoro, rezervaţiile Maswa, Grumeti şi Ikorongo, Rezervaţia Naţională Maasai Mara din Kenya şi zona controlată Loliondo. Întregul ecosistem este intact şi migraţia nu este deloc îngrădită. Parcul Naţional Serengeti este suficient de mare astfel încât să asigure supravieţuirea şi vigoarea fiecărei specii de aici. Unul dintre pericolele la adresa parcului este planul de construire a unei autostrăzi care să traverseze zona, ceea ce ar împărţi ecosistemul în două, fapt care atrage consecinţe negative. Un alt pericol la adresa vieţuitoarelor de aici este reprezentat de lipsa apei în anii secetoşi, iar pentru a suplini apa oferită de râul Mara, se plănuieşte extinderea parcului spre Lacul Victoria pentru ca animalele să aibă acces la apă. Al treilea pericol consistent la adresa vieţii de aici este reprezentat de om: braconajul, turismul, incendiile de vegetaţie şi lipsa capacităţii de monitorizare a resurselor.

Foto: (c) Marc Patry / UNESCO

Marginile Parcului Naţional Serengeti sunt bine delimitate şi parţial demarcate, iar din 2009 au fost alocate fonduri pentru demarcarea întregului perimetru. Oamenii au ocupat zona pentru aproximativ 4.000.000 de ani, o specie de hominid, Australopithecus afarensi, fiind printre primii locuitori ai Serengeti. În prezent, parcul cuprinde câteva triburi indigene, cel mai cunoscut fiind Maasai, unic prin faptul că şi-a conservat cultura şi stilul de viaţă. Alte triburi sunt Wakuria, Waikoma şi Waksuma, care trăiesc din agricultură şi păstorit, notează www.serengeti.com.

Foto: (c) Zhang Yu / Xinhua

Pentru turişti, în Parcul Naţional Serengeti se organizează excursii de tip safari. Cele mai apreciate expediţii sunt cele efectuate în timpul Marii Migraţii, toamna şi iarna, când animalele pot fi văzute în Coridorul de Vest şi în nordul parcului, conform sursei citate. AGERPRES/(Documentare - Daniel Olteanu, editor: Liviu Tatu, editor online: Simona Aruştei)

Sursa foto: whc.unesco.org