Scriitorul Georges Duhamel s-a născut la 30 iunie 1884, la Paris, în familia unui medic. A studiat medicina şi a obţinut licenţa în 1908, iar în 1909 doctoratul în medicină.

Duhamel a debutat ca poet în 1907 cu volumul "Des legendes, des batailles". Experienţa acumulată în timpul Primului Război Mondial, la care a participat ca medic chirurg, a fost consemnată în volumele de nuvele-eseuri "Vie des Martyrs" (1917), "Civilisation" (1918), "Prix Goncourt", "Les Sept Dernieres Plaies" (1928), a căror idee dominantă este aceea a mărturiei pe care scriitorul trebuie să o depună referitor la tot ceea ce ameninţă viaţa şi civilizaţia lumii, potrivit "Dicţionarului istoric şi critic - literatura franceză", Ed. "Ştiinţifică şi Enciclopedică", 1982.

Situându-se pe poziţiile unui umanism pacifist, sprijinit de o filosofie altruistă şi agnostică, Duhamel a pledat asemenea lui Camus pentru o "civilizaţie morală" în volumul "La Possession du monde" (1919).

În 1918, a întreprins o lungă călătorie în Statele Unite, de unde a revenit îngrozit de "excesul civilizaţiei materiale" şi hotărât să denunţe maşinismul, standardizarea vieţii, tot ceea ce dezumanizează şi alienează omul în lucrarea "Scenes de la vie future" (1930).

În 1919 a renunţat definitiv la cariera ştiinţifică şi medicală şi s-a dedicat în exclusivitate literaturii. Deşi autor a numeroase lucrări cu conţinut filosofic, Duhamel s-a impus în primul rând ca romancier cu ciclul "Vie et aventures de Salavin".

Acordând evenimentelor istorice mai puţină importanţă, vasta cronică socială în zece volume "Chronique des Pasquier" (1933-1945) urmăreşte ascensiunea unei jumătăţi de veac (1880-1930), bogată în transformări economice, sociale şi politice. Autor al unei opere fecunde, reprezentând aproape toate genurile, Georges Duhamel a ilustrat un umanism şi o etică de tip tradiţional, întemeiate pe cultul sensibilităţii şi pe pacifismul înţelept.

În 1938, Duhamel a făcut o călătorie la Bucureşti. O perioadă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a lucrat ca medic chirurg la Rennes. Imediat după ocuparea nazistă, câteva din cărţi i-au fost arse şi întreaga sa operă a fost interzisă.

În 1945 a fost ales secretar perpetuu al Academiei Franceze dar în februarie 1946 şi-a dat demisia. A continuat să publice anual până la patru volume şi să călătorească, potrivit Tabelului cronologic, publicat în volumul lui G.Duhamel, "Viaţa şi aventurile lui Salavin", "Editura pentru Literatură", 1966.

Scriitorul francez Georges Duhamel murit la Valmondois, lângă Paris, la 13 aprilie 1966. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Daniel Olteanu, editor online: Ady Ivaşcu)