Activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu s-a desfăşurat în două etape. Pe lângă creaţia poetică şi cea în proză, a publicat în revistele vremii articole şi cronici culturale, dar şi articole politice.

În 1870 a trimis revistei "Familia" articolul "Repertoriul nostru teatral", iar gazetei "Federaţiunea" articolele "Să facem un congres", "În unire e tăria" şi "Echilibrul", sub pseudonimul Varro.

Revista "Convorbiri literare" îi publică în 1875 comentarii cu privire la volumul "Pseudo-cynegeticos" de A. I Odobescu, conform "Dicţionarului general al literaturii române" (Editura Universul Enciclopedic, 2005). Un an mai târziu, devine redactor la "Curierul de Iaşi".

Foto (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

Activitatea cea mai bogată a avut-o în redacţia ziarului "Timpul", publicaţie care a apărut pentru prima dată la Bucureşti, la 15 martie 1876. În ianuarie 1877, redacţia ziarului era preluată de Titu Maiorescu, iar Ioan Slavici devenea responsabil cu partea literară şi cu politica externă. În aprilie, Maiorescu s-a retras de la conducerea ziarului, care a rămas astfel în sarcina lui Slavici, Gr. H. Grandea şi G.I. Pompilian, potrivit site-ului revistatimpul.ro.

Jurnalul trecea prin momente dificile din punct de vedere financiar. Văzându-se fără resurse financiare şi umane pentru a continua activitatea publicistică la "Timpul", Slavici îl cheamă pe Eminescu de la Iaşi. La începutul lui octombrie 1877, o telegramă trimisă de Maiorescu îi comunica poetului oferta de a intra în redacţia publicaţiei conservatoare din capitală. Intrarea poetului în redacţia publicaţiei bucureştene marchează un moment de răscruce în cariera jurnalistică a acestuia. Aici desfăşoară vreme de şase ani cea mai intensă activitate publicistică.

Între primele articole publicate la "Timpul" se numără seria "Icoane vechi şi icoane nouă", "Bălcescu şi urmaşii lui", "Arboroasa". În februarie 1880, Eminescu este numit redactor-şef, funcţie pe care o va ocupa până la sfârşitul anului 1881, când devine responsabil cu paginile de politică. Majoritatea articolelor publicate de Eminescu în "Timpul" nu sunt semnate, iar unele texte semnate apar sub pseudonimele "Fantasio" sau "Varro". Poetul semnează cu numele său un singur articol, "Materialuri etnologice", în aprilie 1882, precizează revistatimpul.ro.

Foto (c) VIOREL LĂZĂRESCU / AGERPRES FOTO

Numele lui Eminescu a apărut pentru prima oară în paginile "Timpului" în septembrie 1877, când Slavici a reprodus articolul "Observaţii critice", publicat în "Curierul de Iaşi" în luna august a aceluiaşi an.

La începutul activităţii în redacţia "Timpul", poetul nu redacta editoriale, această sarcină revenindu-i lui Ioan Slavici. Eminescu redacta comentarii succinte şi colabora la realizarea rubricilor permanente de politică internă şi externă. În articolul "Pro domo" din 5 ianuarie 1878, Eminescu face prima referire privind prezenţa sa şi a lui Slavici în redacţia "Timpul": "Că unu-i român din Ardeal, că celălalt în copilărie a legat câtăva vreme cartea de gard şi şi-a făcut mendrele printre actori nu dovedeşte nimic rău nici în privinţa caracterului, nici în privinţa inteligenţei lor. Dacă vor cerceta şi mai departe vor găsi că unul a legat araci în via părintească şi celălalt a ţinut coarnele plugului pe moşia părintească şi la urmă că amândoi sunt viţă de ţăran românesc, pe care nu-l faci străin nici în ruptul capului şi bună pace. Cine n-a simţit până acum că în mucul condeiului nostru e mai multă naţionalitate adevărată decât în vinele tuturor liberalilor la un loc acela sau sufere de boala din născare ce nici un leac nu are, sau îşi închide ochii cu de-a sila şi nu vrea să vadă". Textul se regăseşte în volumul X din seria "Opere" a lui Eminescu, conform site-ului revistatimpul.ro.

În 1878 publică multe cronici teatrale în "Timpul", dar şi o recenzie la primul tom al lucrării "Cuvente den bătrâni" de B. P. Hasdeu. În 1881 începe să polemizeze cu ziarul liberal "Românul", pe tema situaţiei românilor din Imperiul Austro-Ungar, conform "Dicţionarului general al literaturii române" (Editura Universul Enciclopedic, 2005).

Începe să scrie articole politice în care atacă alianţa dintre conservatori şi liberali, în cuvinte ironice şi acide. Independenţa de gândire a lui Eminescu şi refuzul lui de a se înrola ideologic au dus la înlăturarea sa de la conducerea ziarului, la sfârşitul anului 1881. Eminescu rămâne angajat al redacţiei, scriind trei articole pe săptămână. Ziarul "Timpul şi-a încetat apariţia în martie 1884.

Foto (c) MIHAI ALEXE / AGERPRES FOTO

Eminescu s-a distins în presa vremii "printr-un discurs bine argumentat, prin erudiţie şi bogăţia mijloacelor de expresie, prin libertatea de gândire şi exprimare, prin refuzul de a-şi alinia scrisul la ideologia conservatoare şi la interesele de partid, urmărind redarea cu obstinenţă a adevărului, chiar şi atunci când acesta intra în contradicţie cu poziţia conducătorilor publicaţiei", precizează revistatimpul.ro.

În noiembrie 1888, Eminescu începe să colaboreze la "România liberă", revenind în gazetărie, după o întrerupere de mai bine de cinci ani. De la "România liberă", Eminescu trece la "Fântâna Blanduziei", unde colaborează în decembrie 1888 şi în ianuarie 1889, conform site-ului www.mihai-eminescu.ro. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Roxana Mihordescu, editor online: Simona Aruştei)