La 7 iunie 1929 au intrat în vigoare acordurile Tratatului de la Lateran, semnat la 11 februarie la Palatul Lateran din Roma, şi care a pus bazele Statului Vatican, notează https://vatican.com/The-Lateran-Treaty/.

Prin Tratatul de la Lateran, care a fost semnat de primul-ministru italian Benito Mussolini, reprezentant al statului italian, şi secretarul de stat, cardinalul Pietro Gasparri, reprezentantul Sfântului Scaun, Italia a recunoscut Sfântului Scaun (titulatură care desemnează papalitatea şi organele centrale ale Bisericii Romano-Catolice) deplina proprietate şi exclusiva suveranitate asupra cetăţii Vaticanului din Roma.

Vatican a devenit, astfel, un stat suveran, independent, recunoscut în această calitate de comunitatea internaţională. Legea fundamentală intrată în vigoare în 2001, în timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, a desemnat Vaticanul drept o monarhie absolută, eligibilă.

Statul papal a luat fiinţă în secolul al VIII-lea, când papa a dobândit în stăpânire fostele posesiuni bizantine din Italia Centrală, făcând din Roma centrul politic şi religios al Bisericii Catolice. În Evul Mediu, acesta a jucat un important rol în cadrul politicii europene. Mai târziu, în secolul al XVI-lea, puterea papală a fost afectată de Reformă, care a scos de sub autoritatea papei teritoriul care îmbrăţişa confesiunea protestantă. A cunoscut, apoi, în secolele XVII-XVIII un continuu declin. Napoleon I a desfiinţat statul papal care a fost restaurat de Congresul de la Viena (1814-1815). Teritoriile sale au fost înglobate, cu excepţia Romei, în timpul procesului de unificare a Italiei (1859-1861), în nou creatul stat naţional italian. După ocuparea Romei de către trupele italiene în 1870, papa s-a retras la Palatul Vatican, potrivit lucrării ''Enciclopedia Statelor Lumii'' (Editura Meronia, 2018).

Prin Tratatul de la Lateran din 11 februarie 1929, statul italian a recunoscut Vaticanului proprietatea exclusivă şi jurisdicţia suverană asupra unui cartier din nord-vestul Romei.

La 16 octombrie 1978, cardinalul Karol Wojtyla, arhiepiscop de Cracovia, a fost ales de conclavul Vaticanului drept cel de-al 264-lea papă. Ioan Paul al II-lea (n. 18 mai 1920-m. 2 aprilie 2005) a devenit primul papă neitalian din 1523, cel dintâi papă de origine slavă şi cel mai tânăr din ultimul secol. Promotor intransigent şi neobosit al conceptelor de libertate şi democraţie, adept statornic al dialogului între religii, papa Ioan Paul al II-lea s-a impus ca lider respectat de toate confesiunile, dar şi de conducătorii politici ai contemporaneităţii. A fost urmat în pontificat de papa Benedict al XVI-lea ales în urma conclavului din 19 aprilie 2005. Acesta şi-a anunţat, în Consistoriu, decizia de a se retrage din funcţia de conducător al Bisericii Catolice la 28 februarie 2013, o hotărâre unică în întreaga epocă modernă, prima din 1415. Conclavul Cardinalilor l-a ales la 13 martie 2013, pe arhiepiscopul de Buenos Aires, argentinianul Jorge Mario Bergodi (n. 17 decembrie 1936). Primul papă neeuropean din istoria Vaticanului a adoptat numele de Francisc.

Un nou Concordat, care l-a înlocuit pe cel din 1929, a fost semnat de Vatican şi Italia, la 18 februarie 1984, care consacra abolirea ''relaţiilor speciale'' instituite prin Tratatul de la Lateran. Biserica Catolică şi statul italian au devenit ''independente şi suverane'', catolicismul a încetat de a mai fi religia oficială a Italiei, iar predarea religiei în şcolile italiene a devenit facultativă.

Papa, ales pe viaţă de către Colegiul Sacru al Cardinalilor reuniţi în conclav secret (115, cu vârsta sub 80 de ani) cu o majoritate de 2/3 din voturi, este şef al statului şi deţinătorul puterii supreme, executive, legislative şi judiciare. Vatican şi Sfântul Scaun sunt două entităţi distincte, fiecare fiind administrată separat, dar indisolubil legate în persoana suveranului pontif, care este în acelaşi timp şef al statului Vatican şi autoritatea supremă a Bisericii Romano-Catolice.

Problemele administrative ale statului Vatican sunt gestionate de Comisia Pontificală, condusă de un preşedinte (cu atribuţii similare celor ale unui prim-ministru). În conducerea Bisericii Romano-Catolice papa este asistat de Colegiul Sacru al Cardinalilor. Principalul organ administrativ al Bisericii Romano-Catolice, condus de un secretar de stat (cel mai apropiat colaborator al papei la Vatican) este Curia Romană. Aceasta reuneşte un întreg complex de instituţii care asigură desfăşurarea vieţii religioase pentru un miliarde de pe glob.

Statul oraşului Vatican (Stato della Citta del Vaticano) este numele oficial al cel mai mic stat al globului care are o suprafaţă de 0,44 km pătraţi şi aproximativ 1.000 de locuitori. Aflat în nord-vestul capitalei Italiei, Roma, Vaticanul s-a dezvoltat în timp ca reşedinţă papală în jurul bisericii construite de împăratul Constantin (sec. IV) pe locul mormântului Apostolului Petru. Numit astfel după Mons Vaticanus, cuprinde bazilica Sfântul Petru (realizată în secolele XVI-XVII, inaugurată la 18 noiembrie 1626), piaţa Sfântul Petru, Palatul Apostolic, muzee, grădini, ş.a. Din 1984, întregul stat-oraş Vatican face parte din Patrimoniul Mondial Cultural şi Natural UNESCO, notează https://whc.unesco.org. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru, editor online: Anda Badea)