Papa Francisc (Jorge Mario Bergoglio) s-a născut la 17 decembrie 1936, în capitala argentiniană, Buenos Aires, într-o familie de italieni. Tatăl său, Mario Bergoglio, a fost contabil, iar mama sa, Regina Sivori, se ocupa de casă şi de creşterea celor cinci copii pe care îi aveau.

A obţinut diploma de licenţă ca tehnician chimist, apoi a ales să devină preot, urmând seminarul diecezan. Pe 11 martie 1958 a intrat în noviciat în Societatea lui Iisus (Ordinul Iezuit). Şi-a completat studiile umaniste în Chile, iar în 1963, după ce s-a întors în Argentina, şi-a dat licenţa în filozofie la Colegiul San José din San Miguel.

A fost profesor de literatură şi psihologie la Colegiul Inmaculada din Santa Fé, între 1964 şi 1965, discipline pe care le-a predat şi la Colegiul del Salvador din Buenos Aires (1966).

Din 1967 până în 1970 a studiat teologia şi a susţinut licenţa tot la Colegiul San José. Pe 13 decembrie 1969, a fost hirotonit preot de arhiepiscopul Ramón José Castellano.

Şi-a continuat pregătirea între anii 1970 şi 1971 în Spania, iar pe 22 aprilie 1973 a făcut profesiunea solemnă la iezuiţi. Revenit în Argentina, a fost maestru de novici în San Miguel, profesor la Facultatea de Teologie, consilier al Provinciei Societăţii lui Iisus şi rector la Colegiu.

Pe 31 iulie 1973 a fost numit provincial al iezuiţilor din Argentina. Între anii 1980 şi 1986, a fost din nou rector la Colegiul San José, pe lângă munca de paroh în San Miguel. În martie 1986 a mers în Germania să îşi termine teza de doctorat; apoi, a fost trimis la Colegiul del Salvador din Buenos Aires şi ulterior la biserica iezuiţilor din Cordoba, ca director spiritual şi confesor.

În 20 mai 1992, papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Auca şi auxiliar de Buenos Aires. Pe 27 iunie a fost consacrat episcop. A fost numit vicar episcopal al zonei Flores, iar pe 21 decembrie 1993 a devenit vicar general al arhidiecezei.

Pe 3 iunie 1997, a fost numit arhiepiscop coadiutor de Buenos Aires, iar după nouă luni, la moartea cardinalului Quarracino, a devenit succesorul său ca arhiepiscop, primat al Argentinei, mare cancelar al Universităţii Catolice şi Ordinarius pentru credincioşii de rit oriental care locuiau în Argentina şi nu aveau episcop de rit propriu.

A fost creat cardinal, la 21 februarie 2001, de către papa Ioan Paul al II-lea.

În octombrie 2001 a fost numit relator general pentru cea de-a zecea adunare generală ordinară a Sinodului episcopilor, dedicată slujirii episcopale.

În 2002 a refuzat numirea de preşedinte al Conferinţei episcopale argentiniene, dar în 2005 a fost ales şi apoi reconfirmat pentru încă trei ani, în 2008.

Jorge Mario Bergoglio, în calitate de arhiepiscop de Buenos Aires, a realizat un proiect misionar centrat pe comuniune şi evanghelizare. Planul avea patru obiective principale: comunităţi deschise şi fraterne; laici informaţi cu roluri de conducere; evanghelizare adresată tuturor locuitorilor oraşului; asistenţă oferită săracilor şi bolnavilor.

În septembrie 2009, a lansat la nivel naţional campania de solidaritate pentru bicentenarul independenţei Argentinei: două sute de opere de caritate, de realizat până în 2016.

Alegerea lui Jorge Mario Bergoglio, arhiepiscop de Buenos Aires, în fruntea Bisericii Catolice, sub numele de papa Francisc a avut loc la 13 martie 2013. El i-a succedat papei emerit Benedict al XVI-lea (85 de ani), a cărui retragere a intrat oficial în vigoare la 28 februarie 2013.

În ani de pontificat, a făcut 27 de călătorii apostolice în 40 de ţări, a convocat trei sinoade (despre familie şi tineri) şi o întâlnire sinodală pe tema protecţiei minorilor.

A scris două scrisori enciclice: Lumen Fidei ("Lumina credinţei", 2013) - despre credinţă; Laudato Si' ("Fii lăudat", 2015) - despre grija faţă de Pământ, casa noastră comună; patru exortaţii apostolice: Evangelii gaudium ("Bucuria Evangheliei", 2014) - despre vestirea Evangheliei în lumea actuală; Amoris laetitia ("Bucuria iubirii", 2017) - despre iubirea în familie; Gaudete et exsultate ("Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie", 2018) - despre chemarea la sfinţenie în lumea contemporană; Vive Cristo, esperanza nuestra ("Cristos, speranţa noastră, este viu", 2019) - despre tineri, credinţă şi discernământ vocaţional.

În noiembrie 2017, papa Francisc a acceptat propunerea de a fi numit membru de onoare al Academiei Române.

A semnat decretul cu privire la martiriul monseniorului Vladimir Ghika, beatificat în 2013; cu privire la martiriul episcopului Anton Durcovici, beatificat în 2014; cu privire la virtuţile eroice ale tinerei laice Veronica Antal, beatificată în 2018; cu privire la martiriul celor şapte episcopi greco-catolici: Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, care urmează să fie beatificaţi pe 2 iunie 2019, la Blaj. (surse: http://w2.vatican.va; catholica.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)