Prozatoarea şi traducătoarea Henriette Yvonne Stahl s-a născut la 9 ianuarie 1900, la Saint-Avold, în Lorena, Franţa.

Fiica Alexandrinei Blanche Boeuve, profesoară, şi a lui Henric (Henri) Stahl, profesor şi literat, este sora sociologilor Henri H. Stahl şi Şerban Voinea, cu cel din urmă doar prin mamă, conform "Dicţionarului general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, 2007). Tatăl său, Henri Stahl, a fost pasionat de stenografie, un domeniu în care inovează, ajungând la un sistem propriu; a intrat în corpul stenografilor de la Parlament, al cărui subdirector devine în 1919, arată sursa citată.

Venită în ţară în 1901, viitoarea scriitoare va face cursul primar şi liceul în particular, pentru ca între 1921 şi 1925 să urmeze Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti.

În 1921, a debutat cu poeme în proză la "Flacăra". În 1924, a participat la un concurs de proză al ziarului "Dimineaţa", unde a prezentat romanul "Voica" - cronica unei familii ţărăneşti dintr-un sat situat la confluenţa Neajlovului cu Argeşul. Romanul, recomandat de G. Ibrăileanu, a apărut în "Viaţa Românească", fiind apreciat şi de N. Iorga. La propunerea lui Ibrăileanu, lucrarea, editată în volum în acelaşi an, i-a adus tinerei scriitoare Premiul Societăţii Scriitorilor Români.

Cu a doua carte, de această dată o culegere de nuvele, "Mătuşa Matilda" (1931), autoarea trece din lumea satului în spaţiul citadin, interesul său deplasându-se de la social la psihologic.

Au urmat romanele "Steaua robilor" (1934), "Între zi şi noapte" (1941), "Marea bucurie" (1947), "Fratele meu, omul" (1965).

Către sfârşitul carierei scriitoriceşti, s-a întors la nuvelistică, în 1969 apărând culegerea de nuvele "Nu mă călca pe umbră".

În 1970 a apărut volumul de versuri "Orizont, linie severă (1940-1967)".

A mai semnat romanele "Pontiful" (1972), "Lena, fata lui Mărgărit" (1977), "Drumul de foc" (1981).

Foarte bună cunoscătoare a limbii franceze, şi-a tradus singură o parte dintre cărţi, publicându-le în Franţa. A scris direct în franceză romanul "Le Témoin de l'Eternité" (1975).

A tradus mult din literatura universală. Astfel, a tradus din Emily Brontë capodopera acesteia "La răscruce de vânturi"; de asemenea, o altă operă de succes a literaturii engleze, "Forsyte Saga" a lui John Galsworthy; alte traduceri: "Misterele Parisului" de Eugene Sue, "Laurenţiu Magnificul" de Marcel Brion, "India secretă" de Paul Brunton, "Drămuitorul de suflete" de André Maurois, romanul "Gora" al lui Rabindranath Tagore, "Genji" de Murasaki Shikibu, câteva opere dramatice din Turgheniev.

În 1931, Henriette Yvonne Stahl s-a căsătorit cu scriitorul Ion Vinea (n. 17 aprilie 1895-m. 6 iulie 1964), alături de care va rămâne 14 ani, pentru ca, în 1952, să devină soţia unui alt scriitor, mult mai tânărul Petru Dumitriu (n. 8 mai 1924-m. 6 aprilie 2002), de care va divorţa în 1957.

În 1981, scriitoarei i-a fost decernat Premiul Special al Uniunii Scriitorilor. A murit la 25 mai 1984.

În 1996, la Editura Minerva din Capitală, a fost tipărit volumul "Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl", semnat de jurnalista Mihaela Cristea (n. 1946-m. 2005). AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Marina Bădulescu)