George Matei Cantacuzino s-a născut la 23 mai 1899, la Viena, fiind fiul diplomatului Nicolae B. Cantacuzino.

Se înrudea, prin sânge sau prin alianţă, cu numeroase personalităţi precum Barbu Ştirbey, Martha Bibescu, Anna de Noailles-Brâncoveanu, Theodor Pallady ş.a., potrivit lucrării ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995).

A studiat la licee din Montreaux şi Lausanne, în Elveţia, după care, în 1916, şi-a luat bacalaureatul la Liceul ''Sf. Sava'' din Bucureşti. Pleacă în Franţa, în 1919, cu intenţia de a studia pictura, iar între 1920-1929 urmează cursurile la Ecole de Beaux-Arts, unde este elevul pictorului fauvist Othon Friesz.

S-a lansat în mediul arhitectural prin lucrările de restaurare a palatului de la Mogoşoaia (1920) şi proiectul băncii Chrissoveloni din Bucureşti (1923). A urmat o carieră prodigioasă care îl situează între arhitecţii de renume ai perioadei interbelice, George Matei Cantacuzino realizând o serie de clădiri publice, hoteluri, vile, reşedinţe etc.

În afara preocupărilor pentru arhitectură, scrie şi pictează. Ca eseist se afirmă cu lucrări precum ''Introducere la studiul arhitecturii'' (1926) şi ''Palladio'' (1928). A colaborat la ''Viaţa Românească'', ''Revista Fundaţiilor Regale'', ''L'Architecture'' (Paris), ''Revista istorică română'' ş.a., şi a întemeiat, în 1939, revista ''Simetria''. Prima sa expoziţie de pictură, deschisă la Bucureşti în 1931, îl consacră în noua mişcare plastică interbelică, subliniază sursa citată mai sus. George Matei Cantacuzino a fost şi profesor suplinitor de istoria şi teoria arhitecturii (1942-1948).

A fost arestat şi deţinut, fără proces, între 1949-1953, iar după ieşirea din închisoare s-a mutat la Iaşi. Între 1953-1956 a fost restaurator şi catalogar la Direcţia Monumentelor Istorice.

În lucrările ''Arcade, firide şi lespezi'' (1932), ''Izvoare şi popasuri'' (1934) şi ''Pătrar de veghe'' (1938) adună meditaţiile sale despre arhitectura şi arta românească veche, precum şi notele unei fascinante călătorii în Orientul Mijlociu. A mai scris lucrarea ''Despre o estetică a reconstrucţiei'' (1947) şi a început să scrie şi un dicţionar de termeni şi noţiuni de artă românească şi universală, rămas însă neterminat.

George Matei Cantacuzino a încetat din viaţă la 1 noiembrie 1960, la Iaşi. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru, editor online: Ady Ivaşcu)