Omul de ştiinţă Lazăr Edeleanu s-a născut la 1 septembrie 1861, la Bucureşti. S-a mutat cu familia la Focşani, iar apoi la Craiova. A fost sprijinit de părinţii săi să meargă să studieze în Bucureşti, la Liceul ''Sf. Sava''. A luat bacalaureatul în 1882, conform www.icr.ro.

A plecat la Berlin, la Universitatea Humboldt, pentru a studia sub îndrumarea unor profesori renumiţi ai vremii: A. W. Hofmann, C.F. Rammelsberg şi H.L. Helmholtz. În 1887, a obţinut titlul de doctor în chimie cu teza ''Asupra unor derivaţi ai acizilor fenilmetacrilici şi fenilizobutirici'', în cadrul căreia a sintetizat substanţa devenită ulterior cunoscută drept amfetamină. A reuşit pentru prima dată să sintetizeze o mică cantitate din substanţa în cauză, în timp ce efectua cercetările pentru lucrarea de doctorat. A întrerupt experimentele.

Lazăr Edeleanu a mers în Anglia, unde s-a specializat la Royal Artillery College din Woolwich. Împreună cu Ch. F Cross şi E. J. Bevan a făcut cercetări în vederea obţinerii unui tip de mătase artificială neinflamabilă. Totodată, a lucrat împreună cu R. Meldola pentru obţinerea unor coloranţi pe bază de oxazină.

S-a întors în ţară, în 1889, şi a început să lucreze la Universitatea din Bucureşti, în domeniul chimiei organice. Având ca mentor pe dr. C. Istrati, Edeleanu a participat la diverse activităţi ştiinţifice şi alături de acesta s-a numărat printre fondatorii ''Societăţii Române de Ştiinţe''. A optat pentru cercetările în domeniul aplicativ din industria petrolului. Prin concursul profesorului Ludovic Mrazec a fost numit director al laboratorului de chimie al serviciului minelor aparţinând Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor.

Întâlnirea sa cu Georg Solmssen, reprezentantul concernului german care construia rafinăria Vega Ploieşti, i-a facilitat numirea în funcţia de director al laboratorului de cercetări ştiinţifice. Pe Lazăr Edeleanu îl interesa obţinerea unui petrol lampant de bună calitate care să poată fi comercializat pe piaţa mondială. Folosind ca solvent dioxidul de sulf lichid, Edeleanu a creat un procedeu eficient. Pentru efectuarea experimentelor sale a realizat prima instalaţie semiindustrială de rafinare la rafinăria Vega din Ploieşti.

A devenit cunoscut în lumea întreagă prin procedeul de rafinare a hidrocarburilor care i-a purtat şi numele. Procedeul Edeleanu consta în rafinarea produselor petroliere cu dioxid de sulf lichid ca dizolvant selectiv, care asigura extragerea selectivă a hidrocarburilor aromatice. Acest procedeu a fost pus în aplicare începând cu 1908.

Pe lângă această descoperire istorică, Lazăr Edeleanu a obţinut nu mai puţin de 212 brevete de invenţii în România, dar şi în alte state precum SUA, Germania, Franţa, Austria, Suedia, Olanda etc.

În perioada 1900-1910, Lazăr Edeleanu a participat la importante congrese mondiale dedicate tehnologiei petrolului. A fost numit, în 1910, membru de onoare al Societăţii de Ştiinţe Naturale din Moscova.

A obţinut de-a lungul timpului numeroase premii şi distincţii printre care amintim: ordinul Regele Leopold al Belgiei, membru al Institute of Petroleum Technologists din Londra, consilier onorific al României în Germania sau medalia Theophilus Redwood pentru întreaga activitate ştiinţifică desfăşurată în domeniul chimiei analitice.

În 1910, Lazăr Edeleanu s-a mutat în Germania şi a fost director, timp de 22 de ani, al ''Allgemeine Gesellschaft fur Chemiche Industrie''.

Companii celebre la nivel mondial din industria de profil au solicitat informaţii despre procedeul Edeleanu, au asistat la demonstraţii tehnice edificatoare şi sub asistenţa lui Edeleanu s-au construit numeroase instalaţii bazate pe procedeul său de rafinare. La mijlocul secolului XX existau câteva zeci de instalaţii în întreaga lume care aveau la bază procedeul Edeleanu.

În 1932 s-a întors în ţară şi şi-a continuat activitatea de cercetare, menţinând legătura cu cercurile ştiinţifice din afara ţării. S-a stins din viaţă la 7 aprilie 1941. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Ady Ivaşcu)