Ortodoxe
Sf. Cuv. Teodor cel Sfinţit; Sf. Mc. Nicolae din Meţovo; Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei

Greco-catolice
Sf. cuv. Teodor cel Sfinţit; Sf. Ioan Nepomuk; Fer. Vladimir Ghika

Romano-catolice
Fer. Vladimir Ghika, pr. m.


Sfântul Cuviosul Teodor cel Sfinţit este pomenit în calendarul creştin ortodox la 16 mai.

A fost ucenic al Sfântului Pahomie cel Mare şi a participat alături de acesta la conducerea mănăstirilor Tabennisi şi Phbow.

S-a născut în Tebaida de Sus, într-o familie foarte înstărită, şi, la vârsta de paisprezece ani, s-a retras la o mănăstire de monahi. Auzind însă de Sfântul Pahomie s-a dus la Tebaida pentru a-i fi ucenic.

După Sfântul Teodor a venit în mănăstire mama sa şi un frate, Pafnutie. Mama Sfântului Teodor a venit pentru a-şi vedea fiul care plecase de acasă fără voia părinţilor. A adus cu ea şi scrisori din partea episcopilor prin care i se poruncea Sfântului Pahomie să-i scoată fiul din obşte şi să i-l dea acasă.

Deci, venind ea aici a fost primită în casa de oaspeţi din mănăstirea fecioarelor, în care se afla sora Sfântului Pahomie, şi înştiinţându-se că fiul său nu voieşte nicidecum, nu numai să se întoarcă acasă, dar nici s-o vadă, nu s-a mai întors nici ea acasă, ci a rămas în mănăstirea de fecioare, pentru că socotea în sine: "De va voi Dumnezeu, voi vedea pe fiul meu între sfinţii părinţi şi îmi voi dobândi sufletul pentru dânsul" (Vieţile Sfinţilor).

Când a împlinit 25 de ani, Sfântul Teodor a fost ales, de dascălul său, ca însoţitor în drumurile pe care acesta le făcea la mănăstirile aflate sub ascultarea sa. A fost hirotonit preot la vârsta de treizeci de ani.

Sfântul Teodor i-a urmat Sfântului Pahomie la conducerea comunităţii monahale. A îndeplinit această lucrare timp de 18 ani, vizitând mănăstirile, rostind cateheze în faţa monahilor şi reamintind permanent de importanţa păstrării comuniunii. La sfârşitul vieţii sale (în 368) comunitatea pahomiană număra 15 mănăstiri din care 3 de călugăriţe.

Sunt pomeniţi în această zi şi Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei.

Cuviosul Sila s-a născut în anul 1697 şi a intrat din copilărie în viaţa monahală, la Schitul Orăşeni din Botoşani. În jurul anului 1714, Cuviosul Sila a venit la Sihăstria Putnei. În 1753, a primit ascultarea de a purta de grijă părinţilor sihaştri de aici, pe care a împlinit-o până în 1781.

Simţind că se apropie de trecerea din această viaţă, Sfântul Sila s-a retras şi a mai trăit în această lume doi ani, răbdând neputinţele trupului, în rugăciune făcută cu smerenie şi cu mulţumire. În 23 aprilie 1783, şi-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos.

Despre Sfântul Paisie, tradiţia spune că era ca un stâlp de foc, sprijinind pe toţi cei din jur. El primise de la Hristos darul înainte-vederii, care, adăugându-se la multele sale virtuţi, l-au făcut să fie cunoscut şi cinstit de către toţi ca un adevărat păstor. Cuviosul Paisie a plecat din această lume în 16 decembrie 1784.

Cuviosul Natan s-a născut în anul 1717, în zona Paşcanilor. A intrat în viaţa monahală la Mănăstirea Putna. Aici a fost hirotonit ieromonah şi i s-a dat ascultarea de eclesiarh.

Sfântul Natan a arătat multă osârdie în cele două ascultări pe care le-a împlinit în viaţa monahală: cea de duhovnic şi cea de copist de manuscrise şi alcătuitor de pomelnice. A trecut la Domnul în 26 decembrie 1784.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 6-7 iunie 2016, a hotărât canonizarea Cuvioşilor Sila, Paisie şi Natan, vieţuitori la Putna şi Sihăstria Putnei, cu ziua de prăznuire la 16 mai. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor", "Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent", vol I, Ed. Basilica, 2014; site-ul sihastriaputnei.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)