Mihnea Gheorghiu, poet, prozator, dramaturg, eseist, traducător şi cineast, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 5 mai 1919, la Bucureşti.

Şi-a făcut studiile liceale la Craiova (Liceul "Fraţii Buzeşti", 1929-1937) şi pe cele universitare la Bucureşti (Facultatea de Litere şi Filosofie, 1937-1941), conform lucrării "Membrii Academiei Române / 1866-2003" (Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003) şi www.aosr.ro.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după absolvirea Şcolii de Ofiţeri de Artilerie din Craiova, a fost trimis pe front, se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" (Ed. Univers Enciclopedic, 2005).

În 1947, a obţinut doctoratul în litere şi filosofie (cu teza "Modalitatea conformistă a dramei"), iar în 1964 a primit titlul de doctor docent. Şi-a continuat specializarea în Franţa, Italia, Marea Britanie, SUA.

În perioada 1946-1969, a desfăşurat o intensă activitate didactică: lector, apoi conferenţiar de limba engleză la Academia de Studii Economice din Capitală (1946-1948), profesor şi şef al Catedrei de Limba Engleză la Universitatea din Bucureşti (1948-1950), profesor şi şef al Catedrei de Teatrologie şi Filmologie la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (1954-1969).

De asemenea, a avut importante funcţii în domeniul culturii: preşedinte al Consiliului Cinematografiei (1963-1965); vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă (1965-1968); prim-vicepreşedinte al Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea (1968-1972); preşedinte al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (1972-1989) ş.a.

Redactor-şef al "Scânteii Tineretului" (între 1944-1946), a participat la conducerea revistelor "Secolul 20" (fondator şi redactor-şef, 1961-1963), "Viitorul social", "Synthesis", "Veac nou", "Cahiers roumains d'etudes litteraires".

A debutat în literatură în 1937, cu o serie de poeme, reunite, mai târziu, în volumele "Anna-Mad" (1941) şi "Ultimul peisaj al oraşului cenuşiu" (1946). Printre volumele de versuri care au urmat se află "Balade" (1956) şi "Ultimul peisaj" (1974). Ca prozator, a fost atras de viaţa lui Dimitrie Cantemir, devenit eroul a două romane cu un pronunţat caracter eseistic: "Două ambasade" (1958), reluat în 1969, respectiv, în 1992, sub titlul "A venit un om din răsărit". În 1988 a apărut romanul "Enigma din strada Presei", iar în 1992 - volumul de povestiri după cronicile lui Shakespeare "Cele două roze". S-a manifestat şi ca dramaturg, fiind autorul unor drame istorice, multe reprezentate pe scenele româneşti şi străine: "Tudor din Vladimiri", "Istorii dramatice", "Capul", "Zodia Taurului", "Patetica '77", "Fierul şi aurul". Acestora li se adaugă câteva scenarii de film, dintre care amintim: "Porto Franco" (1962), "Tudor" (1963-1964), "Zodia Fecioarei" (1967), "Pădurea pierdută" (1972), "Cantemir" şi "Muşchetarul român" (1974), "Hyperion" (1975), "Tănase Scatiu" (1976), "Burebista" (1980). S-a remarcat ca un traducător desăvârşit, de numele său legându-se traducerea integrală a operelor lui William Shakespeare şi Walt Whitman. A tradus şi din Fenimore Cooper, Charles Dickens, Rudyard Kipling, Gabriel Garcia Marquez, Arthur Miller, Harriet Beecher-Stowe, Tennessee Williams ş.a. A semnat volume de studii şi eseuri în domeniul criticii şi istoriei culturii: "Modalitatea conformistă a dramei", "Walt Whitman", "Scene din viaţa lui Shakespeare", "Orientări în literatura străină", "Dionysos", "Scrisori din imediata apropiere", "Scene din viaţa publică", "Flori de tutun" ş.a.

A fost membru al unor prestigioase organisme din ţară şi străinătate: Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Cineaştilor din România, Academia Mondială de Perspective Sociale, Academia Naţională de Istorie din Caracas, Asociaţia Internaţională "Shakespeare", Asociaţia Internaţională a Autorilor de Film şi Televiziune, Societatea Europeană de Cultură de la Veneţia, Academia de Ştiinţe din New York, Clubul de la Roma etc.

Preşedinte al Uniunii Cineaştilor din România, a fost membru corespondent, de la 1 martie 1974, şi membru titular, din 13 iunie 1996, al Academiei Române, în cadrul căreia a deţinut preşedinţia Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual (din 1992). Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

Valoarea discursului pedagogic, filmele realizate după scenariile sale, cărţile publicate i-au adus academicianului Mihnea Gheorghiu, de-a lungul timpului, numeroase distincţii naţionale şi internaţionale, printre care se numără: Premiul "I.L. Caragiale" al Academiei Române pentru piesa "Zodia Taurului"; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa "Capul"; Premiul Uniunii Cineaştilor pentru filmul "Cantemir"; premii speciale ale festivalurilor internaţionale de film de la Barcelona, Buenos Aires şi Cork (Irlanda); Premiul special "Crucea Sudului" la Mar del Plata şi "Premiul Erasmus".

A fost decorat cu: "Meritul Cultural", clasa I (1971), Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Cavaler (2000), Ordinul Artelor şi Literelor (Franţa), Marea Cruce a Ordinului pentru Merit cu Stea (Germania), Ordinul de Merit al Republicii Italiene, Marea Cruce şi Ordinul Orania şi Nassau (Olanda), potrivit volumului "Nemuritorii. Academicieni români" (Agenţia Naţională de Presă ROMPRES, 1995), iar Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" i-a acordat înaltul titlu academic de Doctor Honoris Causa. Cetăţean de onoare al oraşului New Orleans, SUA.

Omul de cultură Mihnea Gheorghiu a murit la 11 decembrie 2011. AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Gabriela Badea)