Vladimir Vladimirovici Nabokov s-a născut la 22 aprilie 1899 (10 aprilie 1899 pe stil vechi) în Sankt Petersburg, Imperiul Rus. Mama sa, Elena, provenea din familia unui filantrop milionar iar tatăl său, Vladimir Dimitrievici, dintr-o familie cu rădăcini vechi, nobili la curtea lui Ivan cel Groaznic, notează Barbara Wyllie în biografia "Vladimir Nabokov" (Reaktion Books Ltd, Londra, 2010).

Tânărul Vladimir a crescut într-o familie în care se vorbeau trei limbi, astfel că i-a fost uşor să îi citească pe Edgar Allan Poe, Flaubert, Tolstoi, Gogol sau Cehov, notează imdb.com. Era un elev bun la literatură şi limbi străine dar şi la sporturi precum fotbal, tenis sau şah. A absolvit faimoasa şcoală "Tenişev" din Sankt Petersburg.

Prima carte de versuri a lui Nabokov, publicată pe când încă era elev la "Tenişev", a apărut în 1914, conform www.notablebiographies.com.

După Revoluţia din Octombrie 1917 familia Nabokov a plecat din portul Sevastopol spre Atena, apoi spre Paris, în cele din urmă stabilindu-se la Londra, unde au fost întâmpinaţi de către unchiul lui Vladimir, însărcinat cu afaceri al Ambasadei Rusiei. Vladimir a fost înscris de către mama sa la Trinity College, în cadrul Cambridge University, unde a studiat limbile franceză şi rusă, conform volumului scris de Barbara Wyllie.

În 1922, proaspăt absolvent al cursurilor universitare, Vladimir Nabokov s-a mutat la Berlin. Tot aici tatăl său a fost ucis de către doi extremişti de origine rusă, în încercarea de a-şi salva un prieten care se pare că era ţinta atacului. Deşi familia Nabokov a fost devastată de acest eveniment, tânărul Vladimir şi-a continuat activitatea, fiind angajat în vara aceluiaşi an să traducă "Alice în Ţara Minunilor" în limba rusă, considerată până astăzi ca fiind cea mai bună traducere rusească a volumului scris de Lewis Caroll, mai notează sursa citată. Alte traduceri semnate de către Nabokov au fost "Colas Breugnon", "Calea cerească" şi "Clusterul". În aceeaşi perioadă a mai scris 16 poezii, dintre care un poem epic de 850 de versuri, nuvela "Lumea" şi o piesă de teatru în două acte, "Moartea".

În mai 1923, Vladimir Nabokov a întâlnit-o pe viitoarea sa soţie, Véra Slonim, la un bal mascat. Între ei a urmat un schimb de scrisori precum şi poezii publicate de către Nabokov în ziarul "Rul'", unde Véra lucra ca redactor şi traducător. Cei doi s-au căsătorit în aprilie 1925 iar Vladimir a început să lucreze ca antrenor de tenis şi de box, în paralel dând meditaţii de limba engleză şi preluând orice ofertă de redactor îi era oferită.

În 1926 a apărut primul roman al lui Vladimir Nabokov, "Maşenka", o "reconstrucţie atentă a Rusiei mele artificiale, dar frumoase", după cum însuşi mărturisea în volumul autobiografic "Speak, Memory: An Autobiography Revisited" ("Vorbeşte, memorie: o autobiografie revizuită") (Vintage Books, New York, 1989). Alte lucrări din tinereţe au fost semnate cu pseudonimul V. Sirin.

În 1940, Vladimir Nabokov şi soţia sa s-au mutat în Statele Unite ale Americii. Aici a fost profesor de limbi străine la Stanford University, în California, apoi, între 1941 şi 1948 a predat la Wellesley College, în Massachusetts, conform www.notablebiographies.com. În paralel a întreprins cercetări în entomologie la Muzeul de Zoologie Comparată din cadrul Harvard University, care au durat din 1942 până în 1948. Mai târziu a descoperit câteva specii de fluturi.

Între timp, a mai scris "The Real Life of Sebastian Knight" ("Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight", 1941) şi un studiu despre autorul rus Nicolai Gogol (1944). În 1945 a obţinut cetăţenia americană, iar în 1947 a publicat romanul "Bend Sinister" ("Blazon de bastard"). Din 1949, Nabokov a ocupat postul de profesor de literatură rusă şi europeană la Cornell University din New York, unde a ţinut cursuri până în 1959. În această perioadă a publicat şi autobiografia "Speak, Memory" ("Vorbeşte, memorie", 1951) dar şi colecţia de schiţe "Pnin", publicată în 1957.

Succesul lui Vladimir Nabokov a luat amploare odată cu apariţia romanului "Lolita", povestea unui profesor care se îndrăgosteşte de o şcolăriţă de 12 ani, publicat în 1958, conform sursei citate. Deşi unele biblioteci din Statele Unite au interzis volumul, popularitatea cărţii a determinat şi apariţia unui film omonim, în 1962, regizat de către Stanley Kubrik şi cu scenariul adaptat de către Nabokov, notează imdb.com.

După ce, în 1959, a publicat romanul "Invitation to a Beheading" ("Invitaţie la decapitare"), pe care îl scrisese în limba rusă în 1938, Nabokov s-a mutat în Elveţia, la Montreux. Aici a publicat poemul "Pale Fire" ("Foc palid") în 999 de versuri, un discurs al unui om de ştiinţă din New England care, de fapt, este un rege mitic în exil.

În 1963, Nabokov a publicat traducerea romanului lui Aleksandr Puşkin, "Evgheni Oneghin", în patru volume, pe care l-a numit "o muncă din dragoste".

Vladimir Nabokov a murit la 2 iulie 1977 la Montreux. În aprilie 2000 a văzut lumina tiparului "Nabokov's Butterflies: Unpublished and Uncollected Writings" ("Fluturii lui Nabokov: scrieri nepublicate"), colecţie de poezii, lucrări de ficţiune şi scrieri legate de dragostea lui Nabokov pentru fluturi, ediţie tradusă din limba rusă de către fiul lui Vladimir, Dimitri Nabokov, mai notează www.notablebibliographies.com. AGERPRES/(Documentare - Daniel Olteanu, editor: Horia Plugaru, editor online: Anda Badea)