Situată pe Str. Stavropoleos nr. 5, în Centrul Vechi al Capitalei, clădirea faimosului restaurant ''Caru' cu Bere'' a fost inaugurată în iunie 1898, fiind construită după planurile arhitectului de origine poloneză Siegfried Kofsinski (1858-1932) şi ale arhitectului Alois Pesch, potrivit istoricului prezentat pe pagina oficială www.carucubere.ro.

Foto 1: Berăria ' Caru' cu Bere' din Bucureşti, monument istoric de arhitectură (1988)/SORIN LUPŞA/Arhiva istorică AGERPRES
Foto 2: Imagine cu clădirea berăriei ''Caru' cu bere'', situată pe Calea Victoriei (2019)/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO

În 1879, exista, în Bucureşti, berăria ''La Carul cu Bere'', înfiinţată de ardeleanul Ion Căbăşanu (1846-1934), unde erau angajaţi doi nepoţi ai acestuia, Ion Mircea (1860-1889) şi Gheorghe Mircea (1865-1943), toţi trei veniţi din comuna transilvăneană Caţa (zona Rupea-Sighişoara). În acelaşi an, Nicolae Mircea (1868-1929) li s-a alăturat fraţilor săi.

Nicolae Mircea a cumpărat, la 25 septembrie 1897, locul din Str. Stavropoleos nr. 5, unde urma să fie construit ''Caru' cu Bere''. Câteva luni mai târziu, la 10 martie 1898, acesta obţinea de la Direcţia Tecnică a Primăriei Oraşului Bucuresci ''Autorizaţia de a construi nr. 12/1898, pe terenul din Str. Stavropoleos nr. 5''.

Inaugurată în iunie 1898, clădirea poartă amprenta stilului neogotic, iar modul în care au fost decorate interioarele subliniază ambianţa de berărie germană. Clădirea s-a făcut remarcată în peisajul clădirilor din Bucureşti, prin compoziţia asimetrică a faţadei, marcată de un turn consolă şi prin detalii cu elemente decorative gotice (pinacluri, fleuroane, ancadramente, traforuri) gradate pe verticală şi încununate cu nişa centrală de la nivelul acoperişului, unde era amplasată o statuie evocând o hangiţă, simbolul imobilului. Parterul boltit era bogat decorat cu picturi, vitralii, mozaicuri şi lambriuri sculptate. Clădirea avea un subsol, cu pivniţe pentru depozitarea butoaielor de bere şi vin, parterul înalt servea ca restaurant tip hală. Cele două etaje ale clădirii reprezentau locuinţa proprietarului şi a angajaţilor. De asemenea, exista un pod mansardă amplu.

În 1924, au fost realizate planurile de extindere şi amenajare ale localului cu noile spaţii din Str. Lipscani: spaţiul central al halei a fost deschis, s-a completat decoraţia cu un amplu luminator şi vitralii; subsolul din clădirea veche a fost transformat în cramă de vin.

La 3 februarie 1948, localul din Str. Stavropoleos nr. 5 a fost luat de Societatea Comercială a Municipiului Bucureşti. Treptat, s-a impus noua administraţie, serviciile prestate fiind din ce în ce mai slabe calitativ, spaţiile şi decoraţiunile intrând într-un proces de degradare, vechile picturi murale fiind acoperite cu var. Între anii 1983-1986, s-a încercat refacerea cadrului şi atmosferei originare a localului, realizându-se restaurarea decoraţiei interioare.

În 2006, ''Caru' cu Bere'' a fost redeschis, după ce au fost realizate ample lucrări de reabilitare şi de repunere în valoare a specificului localului şi a calităţii de monument a construcţiei. Descendenţii fondatorului Nicolae Mircea au reuşit să reintre în posesia berăriei în 1999.

Foto 1: Restaurantul ”Caru' cu Bere” din Bucureşti, monument istoric de arhitectură (1979)/RADU CRISTESCU/Arhiva istorică AGERPRES
Foto 2: Imagine cu clădirea berăriei ''Caru' cu bere'', situată pe Calea Victoriei (2019)/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO

Corpul Stavropoleos a fost încadrat ca ''Monument istoric de arhitectură'' (nr.crt. 2045 - COD B-II-m-B-19728), iar Corpul Lipscani face parte din Ansamblul de Arhitectură ''Strada Lipscani'' (nr.crt.1304/1290 - COD B-II-a-B-19017), conform Ordinului ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2.314/2004 şi respectiv a Ordinului ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional nr. 2.361/2010 de aprobare şi modificare a Listei monumentelor istorice, potrivit www.carucubere.ro.

În Bucureşti, înainte de 1800, s-a băut puţină bere. Vinul era preferat de cei care mergeau la cârciumă. Existau totuşi clienţi, germanul Johann Timpel de Gotha a înfiinţat în 1809 o fabrică de bere în marginea Bucureştilor, ce a ars în 1821. Berarii nu figurau în ''Catastihul patentarilor din 1832'', notează Constantin C. Giurescu în volumul ''Istoria Bucureştilor - din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre'' (Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966). Înfiinţarea fabricilor de bere ''Luther'' (1869), ''Oppler'' şi ''Bragadiru'', cu grădinile lor anexe (Eliseul Luther, Coloseul Oppler, complexul Bragadiru) a dat un mare impuls consumului acestei băuturi. Au mai fost deschise berării în plin centru, precum: ''Jubileu'' pe bulevard, ''de Bie'' pe Calea Victoriei, apoi două ''hale cu bere'' pe Calea Griviţei, la numerele 29 şi 35, şi ''Berăria Orientală'' pe strada Municipală 5, existente toate trei în 1882. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea, editor online: Ada Vîlceanu)