Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor este sărbătorită, anual, la 18 aprilie, Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor - ICOMOS stabilind această dată în 1982, cu ocazia unui simpozion, potrivit www.icomos.org.

În anul următor, în cadrul celei de-a 22-a Conferinţe Generale a UNESCO s-a adoptat marcarea acestei zile la data de 18 aprilie. Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor reprezintă o oportunitate pentru toate Comitetele Naţionale ICOMOS din întreaga lume de a susţine cauza lor împreună, în aceeaşi zi. Activităţile recomandate de ICOMOS pentru marcarea acestei zile includ: conferinţe, prelegeri, sesiuni de prezentări de afişe, interviuri, comunicate de presă, mese rotunde, vizite la proprietăţi de patrimoniu, campanii în mediul online etc. Comitetele ICOMOS sunt încurajate, de asemenea, să invite comunităţile locale să participe activ la această sărbătoare.

Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor este dedicată celebrării şi promovării patrimoniului cultural, reprezentând totodată o oportunitate de a atrage atenţia asupra diversităţii, a relevanţei acestuia, dar şi asupra vulnerabilităţii sale. Totodată, sunt arătate eforturile necesare protecţiei şi conservării acestui patrimoniu, dar şi ce înseamnă pentru întreaga omenire conservarea sa.

În 2019, tema Zilei internaţionale a monumentelor şi a siturilor este ''Peisaje rurale'' (''Rural Landscapes'') care este legată de Simpozionul Ştiinţific ICOMOS privind patrimoniul rural ca va avea loc în octombrie 2019, la Marrakesh, Maroc.

Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor din acest an oferă Comitetelor Ştiinţifice Naţionale şi Internaţionale ocazia de a mări gradul de conştientizare cu privire la relevanţa peisajelor rurale, provocările pe care le includ conservarea acestora, beneficiile pe care aceste eforturi le oferă şi modul în care peisajele rurale sunt în mod intrinsec legate de dezvoltarea durabilă. Ziua reprezintă un prilej unic de a sprijini comunicarea şi de a crea legături cu comunităţile, recunoscând implicarea lor în crearea, existenţa, evoluţia şi bogăţia acestor peisaje rurale şi, fără îndoială, în conservarea lor.

În "Principiile privind peisajul rural ca patrimoniu", o rezoluţie adoptată de Adunarea Generală ICOMOS în 2017, peisajul rural este definit astfel: "suprafeţe terestre şi acvatice co-produse prin interacţiunea oameni-natură folosită pentru producerea alimentelor şi a altor resurse naturale regenerabile, prin agricultură şi zootehnie, pescuit şi acvacultură, silvicultură, culegerea de plante comestibile sălbatice, vânarea animalelor sălbatice şi extragerea altor resurse, cum ar fi sarea. Peisajele rurale sunt resurse multifuncţionale. În acelaşi timp, toate zonele rurale au semnificaţii culturale atribuite de către oameni şi comunităţi: toate zonele rurale sunt peisaje."

Peisajele rurale includ o acumulare tot mai mare de patrimoniu tangibil şi intangibil, care se adaptează constant la condiţiile mediului înconjurător, culturale, sociale, politice şi economice. Ele sunt cel mai frecvent tip de peisaj cultural continuu.

Timp de secole, chiar milenii, peisajul rural a menţinut un echilibru între activitatea umană şi mediul înconjurător. Numeroasele acţiuni de zi cu zi au dus, în unele cazuri, la o evoluţie moderată şi, în alte cazuri, la transformări dramatice datorate schimbărilor în metodele de producţie, progreselor tehnologice sau schimbărilor economice şi politice. Patrimoniul rezultat prezintă dovezi din diferite perioade, constituind un ansamblu bogat şi complex de patrimoniu tangibil, intangibil şi viu, în care schimbarea, transformarea şi evoluţia sunt în desfăşurare şi continuă atât timp cât peisajul rural este în viaţă.

În timp ce rata populaţiei urbane este în creştere şi a atins o valoare globală de 54,82% în 2017, populaţia zonelor rurale continuă să crească, în ciuda scăderii sale în ceea ce priveşte cota procentuală. Acest lucru are un efect dublu în zonele rurale şi, în timp ce unele zone sunt abandonate, altele sunt supuse unor presiuni umane. În plus, nu se poate ignora amprenta ecologică pe care o au zonele urbane asupra zonelor rurale şi schimbările din peisajul rural pe care această amprentă îl determină, precum şi consecinţele atât asupra mediului, cât şi asupra comunităţilor.

Unele dintre principalele caracteristici care definesc peisajele rurale sunt fragilitatea şi utilizarea lor. În timp ce orice schimbare a condiţiilor care susţin peisajul în viaţă şi în evoluţie ar putea implica o transformare dramatică sau chiar o abandonare sau pierderea completă a unui peisaj, conservarea utilizării sale îi permite să supravieţuiască moştenirii sale tangibile şi intangibile.

În 2018, tema zilei a fost "Patrimoniul pentru generaţii", prin care ICOMOS a dorit să marcheze, în primul rând, transferul de cunoştinţe între generaţiile de specialişti, un pas important în dezvoltarea culturală, şi în al doilea rând, implicarea tinerilor specialişti, care îşi vor asuma rolul de lider în organizarea de evenimente pentru atragerea unor noi membri, abordând utilizarea creativă a reţelelor sociale. Anul 2018 a fost, totodată, Anul european al Patrimoniului cultural şi s-a desfăşurat sub titlul "Moştenirea noastră: acolo unde trecutul întâlneşte viitorul", potrivit https://europa.eu/cultural-heritage/.

ICOMOS şi-a consacrat activitatea în vederea conservării şi protejării monumentelor, ansamblurilor şi siturilor aparţinând patrimoniului cultural. Este singura organizaţie non-guvernamentală la nivel mondial care se dedică promovării aplicării teoriei, metodologiei, dar şi a tehnicilor ştiinţifice în vederea conservării patrimoniului arhitectural şi arheologic. Activitatea sa se bazează pe principiile consacrate în Carta Internaţională din 1964 privind conservarea şi restaurarea monumentelor şi siturilor (Carta de la Veneţia).

Membrii ICOMOS, între care se află arhitecţi, istorici, arheologi, istorici de artă, geografi, antropologi, ingineri şi urbanişti, contribuie la îmbunătăţirea proceselor de conservare a patrimoniului, având în vedere standarde şi tehnici pentru fiecare tip de bunuri culturale de patrimoniu: clădiri, oraşe istorice, peisaje culturale şi situri arheologice.

Potrivit datelor aflate pe siteul oficial www.icomos.org, în decembrie 2018, ICOMOS avea 10.546 de membri individuali în 151 de ţări, 271 de membri instituţionali, 107 Comitete Naţionale şi 28 de Comisii Ştiinţifice internaţionale. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Liviu Tatu, editor online: Daniela Juncu)