Pictorul Corneliu Baba s-a afirmat în arta românească drept una dintre personalităţile cele mai viguroase şi mai reprezentative. Pictura sa realistă evocă viaţa şi năzuinţele oamenilor în forme monumentale, pline de forţă şi expresie.

"Arta trebuie să emoţioneze, spunea Corneliu Baba. Un tablou trăieşte prin frumuseţea plastică a mijloacelor de exprimare şi prin sentimente dramatice adânc omeneşti. O pictură mare te tulbură, îţi dă emoţii puternice care te împiedică mult timp să o uiţi", potrivit volumului "Corneliu Baba", Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1958.

Corneliu Baba s-a născut la Craiova, la 18 noiembrie 1906, ca fiu al pictorului Gheorghe Baba şi al Matildei Ciortus - ambii părinţi refugiaţi din Banat, provincie aflată la acea dată sub dominaţia Imperiului Austro-Ungar, potrivit http://corneliu-baba.org.

Primele lecţii de desen le ia de la tatăl sau, care studiase la Academia de Artă de la Viena. În 1920, pe scena Teatrului din Craiova, îl vede pentru prima oară pe George Enescu al cărui chip şi interpretare îl impresionează profund. Concertul îi întăreşte dorinţa de a studia vioara.

Şi-a făcut studiile la Academia de Arte Frumoase din Iaşi şi a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti. La Academia de Arte Frumoase din Iaşi a fost unul dintre elevii preferaţi ai lui Nicolae Tonitza, căruia i-a păstrat o recunoscătoare amintire.

"Întâlnirea cu Tonitza, povestea Corneliu Baba, a însemnat pentru mine descoperirea omului şi a artistului care urma să mă ajute să-mi găsesc drumul în pictură, la vârsta căutărilor fără sfârşit şi a chinuitoarelor incertitudini", precizează volumul "Corneliu Baba", Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1958.

De la Tonitza, Corneliu Baba a păstrat respectul pentru muncă, pentru meserie şi pentru marii clasici, cele mai temeinice învăţături care aveau să rodească în opera sa. Deşi a lucrat alături de Tonitza la Durău, deşi l-a admirat ca pictor şi l-a iubit ca profesor, Baba şi-a urmat propriul drum, potrivit temperamentului şi viziunii sale.

Când a absolvit, în 1938, Academia de Arte Frumoase din Iaşi, a pornit să înfrunte singur căutările fără sfârşit şi chinuitoarele incertitudini ale îndeletnicirii sale de artist. Respectul pentru artă, pentru muncă, l-a făcut să-şi petreacă zile şi nopţi întregi în faţa unei pânze, să deseneze sute de schiţe pentru o compoziţie, să studieze, să şteargă ceea ce nu i se părea izbutit, să revină mereu până să ajungă la o imagine care să corespundă zbuciumului său lăuntric. Arta lui Corneliu Baba e în primul rând o meditaţie asupra lumii şi a vieţii. În 1942, compoziţia "Întoarcerea la sapă" a atras atenţia cercurilor artistice asupra sa.

Locuind la Iaşi, unde, după 23 august 1944, a devenit profesor de pictură la Institutul de Arte Plastice, Corneliu Baba expune timp de opt ani cu regularitate în fiecare toamnă la Salonul Oficial al Moldovei, iar la Salonul Oficial din Bucureşti îl întâlnim pentru prima dată în 1941 cu un portret şi o compoziţie intitulată "Maternitate".

La Salonul Oficial din 1943 a trimis un portret şi o natură moartă, la cel din 1944, un studiu de portret. La Salonul Oficial de toamnă din 1946 a figurat numai o schiţă semnată de Baba, la cel din 1947 un peisaj de iarnă, iar în 1948, la Expoziţia anuală de stat a artelor plastice a expus trei lucrări, dintre care două portrete şi o remarcabilă compoziţie intitulată "Jucătorul de şah", care reprezenta o etapă nouă în evoluţia sa artistică.

Din 1952, creaţia lui Corneliu Baba a cunoscut un mers ascendent. În 1953 a realizat admirabila serie de desene pentru ilustrarea romanului Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu. Anul 1953 se dovedeşte deosebit de rodnic în creaţia lui Baba.

În 1954, Corneliu Baba a realizat seria de ilustraţii la romanul "Bietul Ioanide" de G. Călinescu. La Expoziţia interregională din Bucureşti din anul 1955 a participat cu patru lucrări: "Autoportretul", "Maternitatea", "George Călinescu" şi "1907 - schiţă de compoziţie".

Printre ultimele lucrări, prezentate la Expoziţia interregională din 1957, amintim "Portret de fată", un portret meditativ al lui "K. H. Zambaccian" şi două peisaje din Veneţia.

S-a stins din viaţă la 28 decembrie 1997. Corneliu Baba este, prin toate aspectele artei lui, un pictor al omului. Dimensiunea umană este pretutindeni prezentă în arta lui. Prin arta sa, glorioasa tradiţie a picturii româneşti a atins unul din punctele cele mai înaintate ale dezvoltării ei, potrivit volumului "Corneliu Baba", Editura Meridiane, Bucureşti, 1964. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Daniel Olteanu, editor online: Ady Ivaşcu)