Sărbătorită în fiecare an la 5 aprilie, Ziua Automobilistului marchează înfiinţarea, la 5 aprilie 1904, a Automobil Clubului Român, prima asociaţie a automobiliştilor din ţara noastră, de către un grup de automobilişti amatori, constituiţi în Adunarea Generală. Întrunirea a avut loc în salonul de onoare al Hotelului Bulevard din Bucureşti.

Automobil Clubul Român se înscrie, astfel, în analele mondiale printre primele 10 cluburi centenare din Europa şi printre primele 14 cluburi centenare din lume, potrivit site-ului oficial www.acr.ro. Clubul a pus, imediat după creare, bazele mişcării automobilistice din ţara noastră, România numărându-se printre primele şase ţări din lume care au organizat concursuri de automobile.

Primul preşedinte al Automobil Clubului Român a fost prinţul George Valentin Bibescu (1904-1924), urmat de Ion M. Mitilineu (1924-1946).

În anul 1909, Automobil Club Român este recunoscut oficial de către statul român, prin publicarea în Monitorul Oficial din 13 martie a Legii cu articol unic: ''Se recunoaşte Societăţii Automobil Club Român, din Bucureşti, calitatea de persoană morală, pe baza alăturatelor statute...'', în conformitate cu hotărârea Camerei Deputaţilor din 22 ianuarie 1909 şi a Senatului din 19 februarie 1909.

În anul 1914, Automobil Clubul Român îşi schimba statutul în Automobil Club Regal Român (ACRR). Pentru următorii 33 de ani, regii României au deţinut funcţia de preşedinţi de onoare ai ACRR. În 1925, ACRR s-a afiliat Consiliului Central al Turismului Internaţional, cu sediul la Paris, iar în 1926, Henry Manu, însoţit de N. Constantinescu, reuşeşte să parcurgă prima cursă Bucureşti - Paris şi retur, fără oprire, pe o maşină Buick. Tot în 1926, a fost realizat înconjurul României pe un Oldsmobile, pe o distanţă de 2.447 km în 50 de ore, performanţă realizată de Alexandru Berlescu.

Anul 1936 a adus o nouă performanţă, considerată a fi cea mai mare victorie a automobilismului românesc, prin câştigarea Raliului Monte Carlo, de către Petre Cristea şi Ion Zamfirescu, însoţiţi de Gogu Constantinescu, pe un Ford V8.

La 1 ianuarie 1948, Automobil Clubul Regal Român primeşte denumirea de Automobil Clubul Republicii Populare Române (ACRPR), iar în 1958, a fost reorganizat, sub denumirea de Asociaţia Automobiliştilor din România (AAR), revenind, în 1967, la denumirea de Automobil Clubul Român (ACR).

În anul 1985, atelierele ACR au fost ''naţionalizate'', Automobil Clubul Român, ca organizaţie neguvernamentală, fiind redus la statutul unei federaţii. În anul 1990, însă, prin Decretul nr. 85/1 februarie 1990 privind Restabilirea regimului de funcţionare al Automobil Clubului Român, ACR-ului i-au fost redate toate drepturile şi bunurile materiale pe care le deţinuse iniţial.

La 7 martie 1994, la Braşov, s-a desfăşurat Conferinţa Naţională a ACR; cu acest prilej, preşedinte a fost ales Constantin Niculescu (care fusese vicepreşedinte al ACR şi secretar general al ACR), mandat reînnoit în 1999, 2004, 2009 şi în 2014.

În 20 martie 2007, la sediul Comisiei Europene din Bruxelles, a avut loc evenimentul de semnare de către Automobil Clubul Român a Chartei Securităţii Rutiere Europene, document multinaţional promovat de Federaţia Internaţională a Automobilului şi Comisia Europeană, iar în luna decembrie 2007, Automobil Clubul Român a primit Premiul de Excelenţă al Comisiei Europene pe anul 2007. AGERPRES/(Documentare - Andreea Onogea, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)