"Hagi-Tudose" este o nuvelă scrisă de Babu Ştefănescu Delavrancea (1858-1918).

A fost publicată în câteva versiuni, prima, apărută în "Lupta literară" (1887), fiind intitulată "Hagiu". Cea mai cunoscută variantă a nuvelei a fost publicată în 1903, cu titlul "Hagi-Tudose", pentru ca în 1913 să apară dramatizarea nuvelei omonime, considerată printre primele tragicomedii ale teatrului românesc.

În "Hagi-Tudose", Barbu Delavrancea realizează portretul caracterologic al unui avar, originea temei urcând "în clasicismul european până la figuri asemănătoare de zgârciţi precum atâţia din eroii lui Shakespeare sau Moliere", după cum scrie criticul literar Nicolae Manolescu.

Personajul principal este urmărit în evoluţie, din copilărie până la bătrâneţe, patima banilor şi plăcerea de a economisi transformându-se, treptat, în nebunie. Portretul este realizat atât direct, prin vorbele şi acţiunile personajului, cât şi indirect, de pildă, prin descrierea casei acestuia: mică, sărăcăcioasă, prăfuită. Cantitatea de galbeni creşte constant, însă întreaga viaţă a lui Hagi-Tudose rămâne un lung şir de privaţiuni.

În pragul morţii, când nu mai rezistă în frig şi foame, hagiul îi dă un bănuţ nepoatei pentru lemne şi o ciorbă de găină, gest pe care, imediat, îl regretă amarnic. Moare singur, în beznă, în frig şi chinuit de foame, "îngropat în galbeni, cu fruntea p-un purcoi de lire, cu ochii închişi". "Săracu, ce bogat este!", exclamă unul dintre personaje.

"Desprins de restul lumii, închis ca într-o hrubă în camera lui mizeră, confruntat numai cu sine şi cu vedeniile pe care le are, el transferă banului un soi de forţă sacră, capabilă să-l ajute în a-şi inhiba pornirile fireşti şi să-l facă să se căiască pentru momentele sale de slăbiciune", notează despre personaj Gabriela Drăgoi în "Dicţionarul general al literaturii române" (Ed. Univers Enciclopedic, 2004).

Prima reprezentaţie a piesei "Hagi-Tudose" a avut loc la 14 decembrie 1912 la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu C.I. Notarra în rolul principal. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea)