Riziero Ortolani s-a născut la 25 martie 1926, în Pesaro, Marche, Italia. "Riz", aşa cum îl numeau cei apropiaţi, a fost înscris de tatăl său, pasionat de operă, la "Gioachino Rossini Conservatorio" din Pesaro, unde a studiat compoziţia şi flautul. După ce a absolvit la vârsta de 19 ani, a intrat în orchestra permanentă din Pesaro ca prim flautist.

La 22 ani a fost angajat, la Roma, ca pianist într-o sală de bal şi, după puţin timp, a început să lucreze la radio-televiziunea publică RAI ca aranjor de muzică pentru orchestra radiofonică.

La începutul anilor '50 a fondat o trupă de jazz şi, în 1954, a dirijat pentru prima oară o orchestră, la emisiunea radiofonică "Occhio Magico".

Între 1955 şi 1960 a locuit mai ales în străinătate, lucrând ca dirijor în cluburi de dans prestigioase, printre care clubul de noapte "Ciro's" din Hollywood.

În 1956, în Mexic, s-a căsătorit cu cântăreaţa Katyna Ranieri. A revenit în Italia în 1961. Şi-a început activitatea în cinematografie compunând muzica pentru documentarul "Mondo Cane". Piesa principală a coloanei sonore, intitulată "More", a fost interpretată de soţia lui, Katyna Ranieri, şi a fost nominalizată la Oscar, în 1964.

A colaborat apoi cu mari studiouri americane, lucrând cu mari cineaşti ca Vittorino de Sica, Dino Risi, Franco Zeffirelli, Terence Young şi Edward Dmytryk iar din 1980 a semnat muzica pentru 25 de filme ale celebrului regizor italian Pupi Avati, potrivit site-ului oficial rizortolani.com.

Ortolani este autorul unor pasaje muzicale din două filme ale lui Quentin Tarantino, "Inglorious Basterds" şi "Django Unchained".

În întreaga sa carieră în cinematografie Ortolani a scris în totalitate sau parţial coloana sonoră pentru peste 200 de filme, între care se numără: "Il Sorpasso" (1962), "Castle of Blood" (1964), "Africa Addio" (1966), "Day of Anger" (1967), "Anzio" (1968), "The McKenzie Break" (1970), "The Hunting Party" (1971), "A Reason to Live, a Reason to Die" (1972), "Seven Blood-Stained Orchids" (1972), "The Fifth Musketeer" (1979), "From Hell to Victory" (1979), "Cannibal Holocaust" (1980), "The House on the Edge of the Park" (1980), pentru prima parte a celebrului serial "La Piovra" (1984) etc.

Ortolani a primit de-a lungul carierei a primit numeroase premii, printre care Globul de Aur, Premiul Grammy şi cinci trofee David di Donatello, cea mai înaltă recompensă italiană în domeniul cinematografiei. A fost nominalizat de două ori la Oscar pentru cea mai bună muzică şi originalitate.

A primit un premiu pentru întreaga carieră în 2006, la Festivalul mondial al coloanelor sonore originale de film de la Gent (Belgia). În 2013, a primit Premiul "Lifetime Achievement" din partea Academiei World Soundtrack, potrivit imdb.com.

Preocupat de lansarea tinerilor, a fondat la Pesaro (oraşul în care s-a născut), în 2007, alături de soţia Katyna, Fundaţia "Riz Ortolani" pentru promovarea muzicii, acordând burse de studii şi organizând seminarii, dezbateri, concerte şi expoziţii.

Compozitorul italian de muzică de film Riz Ortolani a murit, la Roma, din cauza unei bronşite, la vârsta de 87 de ani, în ziua de 23 ianuarie 2014. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru, editor online: Simona Aruştei)