Cea mai mare parte a lucrărilor pe care le-a realizat Salvador Dali au fost picturi şi sculpturi, dar a lucrat şi ca grafician şi designer, lăsând posterităţii, pe lângă numeroasele picturi, ilustraţii de cărţi, litografii, decoruri şi costume de teatru, desene, zeci de sculpturi şi multe alte proiecte, inclusiv un film scurt de animaţie pentru Disney.

În 2019, se împlinesc 30 de ani de la dispariţia marelui artist, reprezentant de seamă al mişcării suprarealiste.

Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech s-a născut la 11 mai 1904, în Figueres, lângă Gerona, Catalonia, în apropiere de graniţa cu Franţa. De la o vârstă fragedă, Salvador a creat desene complexe, ambii părinţi susţinându-i talentul artistic şi amenajându-i un studio de pictură, înainte de a intra la şcoala de artă. A urmat cursuri de desen din 1916.

Primele sale tablouri au fost influenţate de impresionism şi de pictura spaniolă a secolului al XIX-lea. Până în 1919, tânărul artist a avut deja prima expoziţie deschisă, la Teatrul Municipal din Figueres.

În 1921, a început cursurile universitare la ''Real Academia de Bellas Artes de San Fernando'' din Madrid. În această perioadă i-a cunoscut pe scriitorul Federico García Lorca şi regizorul Luis Buńuel. Prin picturile lui, în care experimentează cubismul, a câştigat atenţia colegilor studenţi. Dalí a experimentat şi curentul Dada, care i-a influenţat lucrările pe parcursul întregii vieţi.

Între 1926 şi 1929, în timpul unor călătorii la Paris, i-a întâlnit pe Pablo Picasso şi Andre Breton, liderul mişcării suprarealiste. În acest timp, Dalí a creat o serie de picturi care evidenţiau influenţa lui Picasso. L-a cunoscut pe Joan Miró, pictor şi sculptor spaniol, care alături de poetul Paul Éluard şi pictorul René Magritte, l-a iniţiat în suprarealism şi până în 1929, s-a alăturat grupului acestei mişcări de artă de care s-a simţit foarte legat. Faima şi notorietatea sa, talentul în lumea artei, l-au făcut rapid o forţă în mişcarea suprarealistă şi a devenit unul dintre reprezentanţii mişcării de artă din anii 1930, potrivit dalipaintings.com.

În 1929, Salvador Dalí şi-a extins explorarea artistică în cinematografie, prin colaborarea cu Luis Buńuel la două filme, ''Un Chien andalou'' (1929) şi ''L'Age d'or'' (1930), potrivit imdb.com. Arta lui Dalí s-a făcut remarcată şi câţiva ani mai târziu, într-o altă peliculă, ''Spellbound'' (1945), în regia lui Alfred Hitchcock.

A început să fie cunoscut la nivel internaţional, după ce trei dintre picturile sale, între care şi ''Coşul de pâine'' (acum aflată în colecţia Muzeului Dali), au fost expuse la cea de-a treia Expoziţie anuală internaţională de la Pittsburg (1928), potrivit salvadordali.com/biography/.

În 1929, Dalí a cunoscut-o pe Elena Dmitrievna Diakonova, o imigrantă din Rusia, cu 10 ani mai în vârstă decât el, pe atunci căsătorită cu scriitorul suprarealist Paul Éluard. Cunoscută sub numele ''Gala'', Diakonova a fost muza şi inspiraţia lui Dalí, şi, în 1934, i-a devenit soţie. Va apărea pretutindeni în opera artistului, drept ''Galarina'' (1944-1945), ''Leda Atomica'' (1949) sau ''Galateea'' (1952).

În 1930, artistul a devenit o personalitate a mişcării suprarealiste. Una din cele mai faimoase lucrări din acea vreme şi poate cea mai cunoscută, care prezintă ceasurile moi sau topite, este 'The Persistance of Memory' (1931).

Influenţat de teoria psihanalizei enunţată de Sigmund Freud, a creat în deceniile patru-cinci ale secolului al XX-lea, pânze înfăţişând creaturi fantasmagorice, scene contradictorii şi absurde: ''La girafe en feu'' (Muzeul de artă Bâle - 1935), ''Ruines Ataviques apres la pluie'' (colecţie particulară Roma - 1936).

Odată cu apropierea războiului, Dalí a intrat în conflict cu Breton şi grupul suprarealist din care a fost exclus în 1934.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a mutat împreună cu soţia în SUA, unde au rămas până în 1948, când s-au întors în Catalonia, fiind anii cei mai importanţi pentru artist. Muzeul Metropolitan de Artă Modernă din New York i-a găzduit o expoziţie retrospectivă, în 1941. În 1942, i-a fost publicată autobiografia ''The Secret Life of Salvador Dalí''.

În următoarele decenii, Dalí a pictat o serie de 19 pânze cu teme ştiinţifice, istorice şi religioase, în perioada supranumită chiar de el ''Misticism nuclear''. Include în operele sale iluzii optice, holografie şi geometrie. După 1945, studiindu-i pe Millet, Rafael şi Vermeer, pictorul a creat lucrări, precum ''La tentation de Saint Antoine' (1946), ''La Madone de Port Lligat'' (1950), ''Christ de Saint Jean de la Croix'' (1951), ''La cene'' (1955), ''Rose meditative'' (1958), ''La Decouverte de l'Amerique par Christophe Colomb'' (1959).

Din 1960 până în 1974, Dalí şi-a dedicat o mare parte din timp pentru crearea Teatro-Museo Dalí în Figueres. Clădirea muzeului găzduise anterior Teatrul Municipal din Figueres, unde avusese loc prima expoziţie a lui Dalí, când avea 14 ani şi la mică distanţă se află casa în care s-a născut. Teatro-Museo Dalí s-a deschis oficial în 1974. Alături de creaţii proprii, aici au fost expuse pânze şi sculpturi ale prietenilor săi (Ernst Fuchs, Arno Brecker, Pichot), potrivit salvador-dali.org.

În anii '80, Dalí a revenit la teme mai vechi şi a început să-l studieze pe Michelangelo. La 10 iunie 1982, Gala moare, Dalí rămâne singur şi intră în depresie. Se mută la Pubol, într-un castel pe care îl cumpărase şi îl refăcuse pentru Gala, dar prietenii şi colegii artişti îl readuc la Figueres, în Teatro-Museo.

La 23 ianuarie 1989, Salvador Dalí moare în urma unui atac de cord, la vârsta de 84 de ani. Ceremonia funerară are loc la Teatro-Museo, unde este înmormântat într-o criptă. AGERPRES/ (Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru, editor online: Daniela Juncu)