Marele peisagist şi portretist Nicolae Grigorescu (1838-1907), membru de onoare al Academiei Române (1899), este principalul ctitor al picturii moderne române, alături de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian, devenit un simbol pentru tinerele generaţii de artişti care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice şi să aducă la lumină valorile profund definitorii ale spiritualităţii româneşti.

A îndreptat pictura pe făgaşul deschis de grupul pictorilor de la Barbizon, urmat de cel al impresioniştilor. A revoluţionat mijloacele de exprimare plastică ale picturii, înlocuind formele închise, perfect finisate, în tuşe contopite, cu cele mai libere, mai spontane, în tuşe aparente ca în lucrările "Iarmaroc", "Pe malul Siretului" sau "Fete torcând la poartă", potrivit volumelor "Dicţionar Enciclopedic" (Ed. Enciclopedică, 1996) şi "Micul Dicţionar Enciclopedic" (Ed. Univers Enciclopedic, 2005).

A desfăşurat o prodigioasă activitate de pictor de icoane şi biserici (bisericile de la Băicoi, Mărginenii de Jos, Zamfira, Agapia), lăsând să transpară în detaliile unor ample compoziţii religioase, vocaţia sa de peisagist.

Nicolae Grigorescu s-a născut la 15 mai 1838, în satul Pitaru din judeţul Dâmboviţa, iar în 1843 familia s-a mutat la Bucureşti. După o timpurie ucenicie (1848-1850) în atelierul miniaturistului şi pictorului de biserici ceh Anton Chladek (1794-1882), a executat icoane pentru biserica din Băicoi (judeţul Prahova) şi Mănăstirea Căldăruşani, iar apoi între anii 1856-1861, a pictat biserica nouă a Mănăstirii Zamfira (judeţul Prahova), biserica Mănăstirii Agapia, potrivit site-ului Muzeului Memorial "Nicolae Grigorescu" din Câmpina, grigorescu.artmuseum.ro.

În toamna anului 1861, a plecat cu o bursă de studiu la Paris, intrând la Şcoala de Belle-Arte, unde a fost coleg cu Auguste Renoir (1841-1919). Atras de concepţiile artistice ale Şcolii de la Barbizon, s-a stabilit în această localitate, desăvârşindu-şi educaţia picturală prin asimilarea experienţei unor artişti ca Jean-François Millet (1814-1875), Camille Corot (1796-1875), Gustave Courbet (1819-1877) şi Théodore Rousseau (1812-1867). Astfel, a devenit preocupat de însuşirea unor modalităţi novatoare de expresie artistică, în atmosfera cultului pentru pictura en plein air, ce pregătea apropiata afirmare a impresioniştilor.

În 1877 a însoţit armatele române pe front, realizând schiţe, desene, tablouri de un pronunţat dinamism: "Atacul de la Smârdan", "Convoi de prizonieri", "Sentinela".

După anul 1880, elementele de factură impresionistă ale picturii sale se accentuează, imaginile câştigând în luminozitate şi atmosferă, dar păstrându-le construcţia:"Pescăriţă la Granville", "Bătrână la Brolle", "Car cu boi pe înserat".

Revenit în ţară, după 1890, a pictat scene din viaţa rurală, figuri şi portrete de ţărani într-o viziune idilică, precum şi portrete reprezentative pentru societatea românească a epocii: "Mocanul", "Ciobănaş", "Ţărancă cu maramă", "Marele Ban Herescu-Năsturel", "Portret de femeie", "Autoportret".

A construit, la Câmpina, o casă, devenită muzeu, unde şi-a trăit ultimii 10-12 ani de viaţă. În această perioadă pictura lui a fost marcată de prevalenţa tonului foarte deschis al luminii, faţă de intensitatea pigmentară a culorii ("Car cu boi la Orăţii", "Întoarcerea de la bâlci").

Casa de la Câmpina a artistului a ars în timpul Primului Război Mondial deoarece aici fusese stabilit Cartierul General German pentru întreaga zonă. O parte dintre obiecte au putut fi salvate, făcând posibilă reconstituirea casei artistului (atelierul, sufrageria, biblioteca) în perioada 1954-1955, Muzeul Memorial fiind deschis în 1957.

Nicolae Grigorescu a fost ales membru al Academiei Române, la 8 aprilie 1899, fiind primul artist plastic căruia i se face această onoare.

A murit la 21 iulie 1907, la Câmpina, dar este şi în prezent lider în topul celor mai bine vânduţi artişti la licitaţiile de artă din România, cu vânzări totale în anul 2018, de 1.086.600 de euro pentru 20 de opere adjudecate, potrivit site-ului de specialitate www.tudor-art.com. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Marina Bădulescu, editor online: Anda Badea)