Ortodoxe
Sf. Cuv. Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul

Greco-catolice
Sf. cuv. Pavel din Teba; Sf. cuv. Ioan Colibaşul

Romano-catolice
Ss. Arnold Janssen, pr.; Arsenie, pustnic


Sfântul Cuvios Pavel Tebeul este pomenit în Biserica Ortodoxă la 15 ianuarie.

A trăit în vremea împăraţilor Deciu (250-253) şi Valerian (253-260), prigonitori ai creştinilor. Era din Egipt, din Tebaida de Sus, din părinţi cu multă avuţie, care îi asiguraseră o educaţie deosebită. Trăitor în dreapta credinţă, Sfântul Pavel cunoştea bine Sfintele Scripturi.

După moartea părinţilor săi, în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, soţul surorii sale, lacom fiind şi voind să ia şi partea de avere ce se cuvenea Sfântului, a gândit să-l dea autorităţilor spre chinuire, spunând că este creştin. Aflând de aceasta Pavel, care atunci era un tânăr de 20 de ani, a fugit în munţi, în locurile cele mai singuratice.

Petrecând acolo multă vreme şi povăţuindu-se de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume, ci a cunoscut că Dumnezeu i-a dat lui acest fel de vieţuire, având ca locuinţă o peşteră cu apă înăuntru, hrană avea finice (curmale) şi haină de frunze. A cunoscut astfel lipsa patimilor şi bucuriile vieţii de rugăciune, apropiindu-se de Dumnezeu. Această nevoinţă a făcut-o până la sfârşitul zilelor sale, trăind până la o sută treisprezece ani.

Pe Sfântul Pavel Tebeul l-a aflat în pustia cea mai dinăuntru Sfântul Antonie cel Mare.

Sfântul Cuvios Ioan Colibaşul a fost fiul unui general, Eutropius, care a trăit în Constantinopol, în vremea împăratului Leon cel Mare (457-474).

Ioan a plecat, în taină, din casa părinţilor săi la vârsta de 12 ani. După ce s-a făcut monah şi a vieţuit şase ani în mănăstirea akimiţilor (neadormiţi) din Bitinia (Asia Mică), s-a întors însă la Constantinopol pentru că îi era dor de casă.

Pe drum, Sfântul Ioan a întâlnit un sărac îmbrăcat în zdrenţe cu care şi-a schimbat hainele. În aceste veşminte, Ioan a stat la una din porţile lui Eutropius, în rugăciune, privindu-şi părinţii şi fraţii, fără a mărturisi că este fiul şi fratele acestora.

Slujitorii din casa tatălui său i-au făcut o mică colibă chiar în locul de lângă poartă. După trei ani, Ioan s-a îmbolnăvit şi ştiind că i se apropie sfârşitul, a cerut să o vadă pe stăpâna casei, mama sa. Ştiind că mai este puţin timp până la plecarea din această lume i-a spus ei întregul adevăr.

După câteva ore, Cuviosul Ioan a trecut la Domnul în braţele părinţilor săi, care l-au îngropat lângă poartă, în locul unde îi fusese coliba şi pe mormântul său au zidit o biserică. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/( Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)