Compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski s-a născut la 7 mai 1840, în Votkinsk, regiunea Vyatka, Rusia. A fost al doilea dintre cei şase copii (cinci fraţi şi o soră). Tatăl său, Ilya Ceaikovski, era director al minelor din Votkinsk. Din partea tatălui, strămoşii săi au fost din Ucraina şi Polonia. Mama sa, numită Aleksandra Assier, era de origine rusă şi franceză (www.imdb.com).

Tânărul Piotr a făcut studii de drept, fiind pregătit pentru o carieră în domeniul magistraturii. După ce a ocupat un post de secretar la Ministerul Justiţiei, s-a îndreptat către muzică, iar în 1862 s-a hotărât să devină muzician profesionist, notează Dicţionarul de mari muzicieni (Ed. Univers Enciclopedic, 2006).

La Conservator, a urmat timp de trei ani cursurile lui Rubinstein (orchestraţie) şi Zaremba (compoziţie), studiind în afară de pian, flautul şi orga. Îi admira pe Mozart, Beethoven, Glinka, Meyerbeer, Weber, Schumann şi Liszt.

Ulterior, a fost numit profesor de armonie la Conservatorul din Moscova, care era condus în acea perioadă de Nikolai Rubinstein (1866-1877).

În 1868, a intrat în relaţii cu "Grupul celor cinci", din care făceau parte cei mai importanţi muzicieni ai vremii.

Sursa foto: (c) GHEORGHE FRUNZĂ / AGERPRES FOTO

Din această epocă datează primele sale compoziţii: "Concertul pentru pian", operele "Voievodul", "Ondine", "Opricinik", "Vakula" şi "Lacul lebedelor".

Chiar dacă discursul său muzical este inspirat uneori de teme populare, în special finalul din Simfonia a 11-a sau Snegurocika, apropiere de "Grupul celor cinci" a determinat pentru Ceaikovski, cel puţin în aparenţă, abordarea temelor occidentale.

Într-o astfel de conjunctură au fost create lucrările "Romeo şi Julieta", "Furtuna" sau "Manfred". Cu toate acestea, menţionează volumul citat, Ceaikovski a ştiut să cultive un caracter rus de mare profunzime, îmbinat cu o anumită melancolie, mai ales în cantilenele şi melodiile care vor plăcea atât de mult publicului.

O întâlnire providenţială pentru muzician a fost în 1876, când N. Rubinstein l-a pus în legătură cu extrem de bogata doamnă von Meck. Ea va deveni sfătuitoarea secretă şi mecena lui, fără ca ei să se întâlnească vreodată, convenţie stabilită de la bun început. Au dus însă timp de 14 ani o corespondenţa asiduă. Sumele pe care ea le punea la dispoziţia compozitorului i-au adus acestuia siguranţă financiară.

S-a eliberat atunci de obligaţiile de profesor şi a regăsit o anumită atracţie pentru călătorii şi viaţa mondenă. În această perioadă a realizat marile sale lucrări.

Sursa foto: (c) SORIN LUPŞA / AGERPRES FOTO

În perioada 1883-1893, Ceaikovski a scris cele mai bune simfonii ale sale: Simfonia nr. 5 şi nr. 6, baletele "Frumoasa adormită" şi "Spărgătorul de nuci", operele "The Queen of Spades" şi "Iolanta".

A realizat, de asemenea, un turneu de succes în Europa, în 1888-1889, a vizitat atunci Praga, Leipzig, Hamburg, Paris şi Londra. În 1891, a participat la un turneu de două luni în America, unde a susţinut concerte la New York, Baltimore şi Philadelphia.

În mai 1891, Ceaikovski a fost dirijorul în seara de deschidere oficială a Carnegie Hall din New York. A fost prieten cu Edvard Grieg şi Antonín Dvorák. În 1892, l-a ascultat pe Gustav Mahler dirijând "Eugene Onegin" în Hamburg.

Ceaikovski însuşi a dirijat concertul în premieră cu Simfonia nr. 6, la Sankt Petersburg, Rusia, la 16 octombrie 1893. La scurt timp însă, la 6 noiembrie 1893, s-a stins din viaţă în acest oraş. A fost aşezat pentru odihnă veşnică în necropola artiştilor din Mănăstirea Aleksandr Nevsky din Sankt-Petersburg. AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)