La 21 noiembrie/4 decembrie 1917, la Chişinău, s-a desfăşurat prima şedinţă a Sfatului Ţării, format din 150 de deputaţi aleşi, prilej cu care Ion Inculeţ a fost ales preşedinte al acestui organ reprezentativ. Printre membrii marcanţi se aflau Ion Pelivan, Ion Buzdugan, Pantelimon Halippa.

Sfatul Ţării a adoptat la 2/15 decembrie Declaraţia prin care era proclamată Republica Democratică Moldovenească. Consiliul Directorilor Generali reprezenta puterea executivă, iar preşedinte desemnat a fost Pantelimon Erhan, conform lucrărilor ''O istorie sinceră a poporului român'' (autor: acad. Florin Constantiniu, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2008) şi ''România în Anii Primului Război Mondial'' (volumul 2, Editura Militară, Bucureşti, 1987).

Ion Inculeţ a fost ales preşedinte al republicii, funcţie pe care a deţinut-o până la 27 martie 1918, conform volumului ''Dicţionar Biografic de Istorie a României'' (coord. Stan Stoica, Editura Meronia, Bucureşti, 2008).

Sfatul Ţării a cerut intrarea Armatei Române pentru stoparea actelor de jaf şi tâlhărie comise de soldaţi ruşi şi persoane animate de idealurile revoluţiei bolşevice din Rusia. Intervenţia armată, care a început la 10/23 ianuarie 1918, a vizat doar restabilirea ordinii publice fără a implica amestecul în chestiuni de ordin politic. Acţiunea a fost în mare bine recepţionată de majoritatea populaţiei dintre Prut şi Nistru, potrivit lucrărilor ''România în relaţiile internaţionale 1916-1918'' (autor: Ion Agrigoroaiei, Casa Editorială Demiurg, 2008) şi ''România în Primul Război Mondial'' (autor: Glenn E. Torrey, Editura Meteor Publishing, Bucureşti, 2014).

Pentru a marca simbolic data de 24 de ianuarie, gazeta ''România Nouă'' de la Chişinău a publicat documentul intitulat ''Declaraţie'' a unor reprezentanţi din diferite teritorii ai republicii, prin care se exprima determinarea de a acţiona cu mai multă hotărâre în calitate de cetăţeni ai noului stat unitar: ''Începând cu ziua de astăzi, în care toţi românii trebuie să serbeze amintirea celei dintâi uniri, săvârşite la 1859, între cele două ţări româneşti, noi cei mai jos iscăliţi, potrivit punctului nostru de plecare, nu ne mai socotim ca până acum: ardeleni, basarabeni, bucovineni ş.a.m.d şi nu ne mai socotim nici numai ca fiii aceluiaşi popor, ci ca cetăţenii (grăjdanii) aceluiaşi stat unitar românesc, ca cetăţenii ai României nouă a tuturor românilor, cu aceleaşi datorii de fiecare parte a ei şi cu aceleiaşi drepturi'', potrivit volumelor ''Basarabia în acte diplomatice 1711-1947'' şi ''Istoria României în Date'' (Editura Enciclopedică, 2003).

Cu prilejul dezbaterilor din Sfatul Ţării, la care au participat numeroase organizaţii şi personalităţi politice, reprezentanţi ai unor organe de presă, la 24 ianuarie 1918, a fost proclamată independenţa, cu unanimitatea de voturi. Republica se proclamă ''slobodă, de sine stătătoare şi neatârnată, având ea singură dreptul de a-şi hotărâ soarta în viitor'', conform Declaraţiei de independenţă votate de Sfatul Ţării, menţionează volumul ''Basarabia în acte diplomatice 1711-1947''.

Prin declararea independenţei, Republica Democratică Moldovenească anunţa public ruperea legăturilor cu Rusia, acesta fiind totodată un important pas spre unirea cu România.

Parlamentul de la Iaşi, prin Emanoil Porumbaru - preşedintele Senatului şi V. Morţun - preşedintele Adunării Deputaţilor, a salutat printr-o telegramă adoptarea Declaraţiei de independenţă, exprimând totodată necesitatea unei colaborări mai strânse, menţionează lucrarea ''România în relaţiile internaţionale 1916-1918'' (autor: Ion Agrigoroaiei, Casa Editorială Demiurg, 2008).

Momentul a fost primit cu bucurie în România, în Ardeal şi în Bucovina, prilej cu care un grup de scriitori au adresat un îndemn public, intitulat ''Chemare scriitorilor din România, Ardeal şi Bucovina adresată locuitorilor din Basarabia'', prin care cereau o colaborare strânsă pentru cultivarea limbii române şi vieţii spirituale în general: ''Cultura, limba şi şcoala noastră de-acuma trebuie să se unească pe veci şi nedespărţiţi vom rămâne până la sfârşitul sfârşitului (...) Să ne strângem rândurile şi să avem în cugetul nostru ca pe un dar preţios gândul că de azi înainte limba şi cultura noastră una sunt nedespărţite'', menţionează lucrarea ''Basarabia în acte diplomatice 1711-1947''. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Simona Aruştei)

Pentru realizarea acestui material au fost folosite următoarele surse:
''O istorie sinceră a poporului român'' (autor: acad. Florin Constantiniu, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2008)
''România în Anii Primului Război Mondial'' (volumul 2, Editura Militară, Bucureşti, 1987)
''Istoria României în Date'' (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003)
''Basarabia în acte diplomatice, 1711-1947'' (autor: Ion Agrigoroaiei, Casa editorială Demiurg, Iaşi, 2012)
''România în relaţiile internaţionale 1916-1918'' (autor: Ion Agrigoroaiei, Casa editorială Demiurg Iaşi, 2008)
''România în Primul Război Mondial'' (autor: Glenn E. Torrey, Editura Meteor Publishing, Bucureşti, 2014)
''Dicţionar Biografic de Istorie a României'' (coord. Stan Stoica, Editura Meronia, Bucureşti, 2008)