Ceremonia plecării regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947) şi a reginei-mamă Elena la Londra, pentru a participa la căsătoria principesei Elisabeta (actuala suverană a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord); pe aeroport, sunt însoţiţi de preşedintele Consiliului de Miniştri, dr. Petru Groza (1947)

Sursa foto: Arhiva istorică AGERPRES

În noiembrie 1947, regele Mihai I împreună cu regina-mamă Elena au făcut o vizită la Londra, la invitaţia regelui George al VI-lea, pentru a asista la căsătoria principesei Elisabeta, viitoarea regină Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu ducele de Edinburgh. Cu prilejul acestei căsătorii, care a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Londra, regele Mihai a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma.

De la Londra, regele Mihai, principesa Ana de Bourbon-Parma şi mamele lor au mers câteva zile la Lausanne, prilej cu care regele Mihai a cerut-o în căsătorie pe principesă. (volumul ''Nunta de diamant'', RAO International Publishing Company, Grupul Editorial RAO, Bucureşti, 2008)

Sosirea regelui Mihai I si a reginei-mamă Elena de la Londra, unde au participat la nunta principesei Elisabeta (actuala suverană a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord).Au fost întâmpinaţi în gara Băneasa de preşedintele Consiliului de Miniştri, dr. Petru Groza.(21 dec. 1947)

Sursa foto: Arhiva istorică AGERPRES

Reveniţi în ţară în luna decembrie, regele Mihai şi regina-mamă Elena s-au retras la Sinaia pentru sărbătorile de iarnă. Pe 29 decembrie 1947, regele Mihai a primit un telefon de la mareşalul Curţii, care-l informa că Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, doreşte ca regele să revină cât mai repede la Bucureşti, pentru a discuta despre o ''problemă de familie''. (volumul ''Majestatea Sa Regele Mihai al României - O domnie întreruptă'' - convorbiri cu Philippe Viguie Desplaces; Editura Libra, Bucureşti, 1995). Întâlnirea urma să aibă loc în palatul de pe Şoseaua Kiseleff (actualul Palat Elisabeta).

A doua zi, la 30 decembrie 1947, Petru Groza a venit la palat, însoţit de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Regele Mihai I a fost silit, prin şantaj şi ameninţare (uciderea a cca. 1.000 de tineri, mulţi dintre ei studenţi arestaţi în cursul manifestărilor promonarhiste), de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretar general al CC al PCR, şi dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri (care aveau asupra lor câte un pistol), să abdice, se arată în volumul ''Istoria României în date'' (Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003). După ce, în prealabil, palatul fusese înconjurat de unităţi ale Diviziei ''Tudor Vladimirescu'', formată în URSS, cei doi demnitari au dat regelui spre semnare actul de abdicare (fără a i se permite să facă vreo modificare), mai arată sursa menţionată. În aceeaşi zi, Adunarea Deputaţilor a adoptat Legea nr. 363, prin care România era proclamată republică populară.

În cartea ''Majestatea Sa Regele Mihai al României - O domnie întreruptă'' - convorbiri cu Philippe Viguie Desplaces (Editura Libra, Bucureşti, 1995), regele Mihai I descrie astfel momentele din 30 decembrie 1947 de la Palatul Elisabeta: ''Tonul discuţiei a urcat, s-a transformat într-o adevărată altercaţie verbală. Principalul meu argument a constat în faptul că demersul lor era anticonstituţional. Numai printr-o consultare populară se va putea hotărî o modificare a Constituţiei. (...) Pentru a câştiga timp, le-am cerut să citesc cu capul limpede actul pe care l-au redactat în numele meu. Părăsind încăperea, m-am retras într-un mic salon, la celălalt capăt al casei. Imediat, am pus mâna pe telefon pentru a-l chema pe mareşalul Curţii. Linia era tăiată...M-am reîntors în salonul mare şi i-am cerut lui Groza să îmi dea nişte explicaţii. Mi-a răspuns că trebuie să semnez pe loc, adăugând că, dacă refuz, va dispune să fie executaţi imediat o mie de studenţi care fuseseră arestaţi pentru că şi-au manifestat ataşamentul faţă de tron. Nu-mi puteam asuma riscul de a pune la îndoială cuvântul său. Nu-mi puteam asuma responsabilitatea de a trimite la moarte nişte tineri pentru a mă agăţa de tron - pentru cât timp încă? (...) Garda mea arestată, telefonul tăiat, casa noastră încercuită, eu nu puteam face absolut nimic. Constrâns şi forţat, am semnat actul meu de abdicare.''

În după-amiaza zilei de 30 decembrie 1947, regele Mihai a plecat înapoi la Sinaia. La 3 ianuarie 1948, regele Mihai I, însoţit de regina-mamă Elena şi de câteva persoane (mareşalul Curţii, secretarul particular al regelui, un aghiotant şi câţiva funcţionari de la Palat, conform cărţii ''Majestatea Sa Regele Mihai al României - O domnie întreruptă''), a părăsit România cu un tren special, îndreptându-se spre Lausanne, în Elveţia.

Momentele plecării din gara de la Sinaia sunt descrise astfel de regele Mihai în cartea ''Convorbiri cu Mihai I al României'' (Mircea Ciobanu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991): ''În seara zilei de 3 ianuarie, cu bagajele făcute, controlate, încuiate, am coborât spre gara de la Sinaia. (...) Când ne-am urcat în tren, asta este ultima imagine care mi s-a întipărit în minte de la Sinaia, unul din ofiţeri, nu mai ţin minte ce grad avea, a întors puţin capul către mine. Şi am văzut că îi curgeau lacrimile pe faţă. S-a închis uşa, obloanele vagonului au fost coborâte (...) ''

În martie 1948, regele Mihai a plecat la Londra, unde, în faţa câtorva ziarişti, a făcut o declaraţie în care afirma că abdicarea îi fusese impusă cu forţa şi că o considera nulă. În aceeaşi lună, a făcut o vizită în SUA, la New York, apoi la Washington, unde a fost primit de preşedintele american Harry Truman. Tot în 1948, a fost creat în SUA Comitetul Naţional Român. ''În loc de guvern (în exil, n. red.), noi am format deci un Comitet Naţional Român, ceea ce este aproape acelaşi lucru (...) Noi făceam eforturi pentru a mobiliza diaspora românească. Deoarece erau numeroşi românii care părăsiseră ţara. Ceva mai târziu, prin anii şaizeci, fuga a devenit aproape imposibilă, doar dacă erai gata să treci Dunărea înot. Acestea fiind spuse şi din nefericire pentru Comitetul nostru, cei care fugiseră nu făceau cu toţii parte din elita politică. Din această cauză, am întâmpinat mari dificultăţi pentru a găsi persoane capabile să reprezinte forţele vii ale mişcării noastre. Acest Comitet Naţional a primit, totuşi, sprijinul americanilor. (...)'', aminteşte regele Mihai în cartea ''Majestatea Sa Regele Mihai al României - O domnie întreruptă'' - convorbiri cu Philippe Viguie Desplaces.

În luna mai 1948, autorităţile comuniste de la Bucureşti au retras, printr-un decret, naţionalitatea română regelui Mihai şi tuturor membrilor Familiei Regale.

Manifestare prilejuită de marcarea a 60 de ani de căsătorie a regelui Mihai I cu regina Ana, organizată de Casa Regală.(Bucureşti, foaierul Ateneului Român, 10 iun. 2008)

Sursa foto: Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

Regele Mihai I al României s-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma la 10 iunie 1948, în Palatul Regal de la Atena, în religia ortodoxă. În anul 1966, şi-au reînnoit jurămintele conjugale la Monaco, în cadrul unei ceremonii religioase catolice, potrivit site-ului www.familiaregala.ro. Au avut cinci fiice: Margareta (n. 1949), Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957) şi Maria (n. 1964).

Regele Mihai şi regina Ana aveau să înfrunte împreună greutăţile unui exil care a durat aproape cinci decenii.

Despre perioada de început a exilului său, regele Mihai rememorează în volumul ''Majestatea Sa Regele Mihai al României - O domnie întreruptă'' : ''Am învăţat foarte multe despre fiinţa umană, în special în anii care au urmat imediat plecării mele în exil. Mi s-a întors de multe ori spatele. Comportarea faţă de mine a unor persoane pe care le consideram a-mi fi prietene s-a schimbat cu totul. Acesta a fost un lucru pe care mi-a fost extrem de greu să îl admit, la acea vreme. Educaţia pe care o primisem mă învăţase să îi ajut pe cei aflaţi în nenorocire, onoarea mea îmi interzisese întotdeauna să lovesc un om la pământ. Din nefericire, am fost adeseori confruntat, la începutul exilului nostru, cu o indiferenţă, dacă nu chiar cu o ostilitate, jignitoare''.

Prima locuinţă stabilă a cuplului regal a fost o căsuţă în suburbia ''La Conversion'' a oraşului Lausanne din Elveţia. Apoi s-au mutat în Anglia, între 1950 şi 1956, doi ani în satul Bramshill, comitatul Berkshire, iar restul perioadei în satul Ayot Saint Lawrence, comitatul Hertfordshire. Începând cu anul 1956, şi până în 1976, regele Mihai şi regina Ana au locuit în satul Versoix, pe malul lacului Leman, în Elveţia, în ''Vila Fantasia'', între 1976 şi 2004 - în Vila Serena din satul Versoix, potrivit site-ului www.familiaregala.ro. Din 2004, cuplul regal a locuit la Aubonne, în Elveţia.

În primii ani de exil, regele Mihai şi regina Ana au întemeiat, în satul din Anglia unde se stabiliseră, o fermă agricolă. Din 1955, când a fost înfiinţată în Elveţia o filială a ''Lear Inc.'' (cu sediul central în SUA) - o mică întreprindere care fabrica aparate de radio şi o staţiune service care se ocupa de întreţinerea şi repararea avioanelor particulare - , regele Mihai s-a angajat aici ca pilot de încercare. Apoi, împreună cu doi parteneri, a înfiinţat o mică întreprindere de electronică, care a funcţionat din 1958 până în 1966. Mai târziu, regele Mihai a lucrat ca agent de bursă la New York. La Versoix, regina Ana l-a ajutat adesea pe regele Mihai la atelierul auto, la repararea şi restaurarea jeepurilor.

''Singurul meu contact cu România era radioul, BBC-ul sau Radio Europa Liberă. Şi mai puteam, de asemenea, conta pe unele persoane, străini, care transmiteau anumite informaţii în România. Era o cale indirectă, dar la urma urmelor era totuşi o cale!'' spunea regele Mihai, în legătură cu perioada exilului, în volumul ''Majestatea Sa Regele Mihai al României - O domnie întreruptă''. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; redactor arhivă foto: Mihaela Tufega; editor: Andreea Onogea)