Scriitorul Mircea Cărtărescu şi-a lansat, joi seară, la Miercurea-Ciuc, traducerea în maghiară a volumului "Nu striga niciodată ajutor" şi a mărturisit că pentru el este un privilegiu să fie tradus în limba maghiară, întrucât este un mare admirator al culturii şi literaturii maghiare.

Traducerea volumul de poezii "Nu striga niciodată ajutor", în maghiară "Ne kiáltsd sohasem segítség", a fost realizată de scriitorul şi dramaturgul András Visky, iar cartea a apărut la editura Bookart din Miercurea-Ciuc.

Lansarea volumului a avut loc în sala festivă a Primăriei Miercurea-Ciuc, în prezenţa a numeroşi cititori, atât de limba maghiară, cât şi de limba română, evenimentul fiind organizat de Hajdu Áron, directorul editurii Bookart, care a declarat că este o onoare să îl aibă oaspete pe Mircea Cărtărescu, în opinia sa "cel mai de seamă reprezentant al literaturii române".

În deschiderea evenimentului, primarul oraşului, Korodi Attila, a dezvăluit că Mircea Cărtărescu se află pentru prima dată în Miercurea-Ciuc şi şi-a exprimat bucuria că traducerea cărţii oferă un prilej de a vorbi "despre literatură, despre comunitate, despre ideea de cultură, într-un spectru mai larg".

Într-o discuţie cu traducătorul András Visky, scriitorul Mircea Cărtărescu a mărturisit că este prima traducere de până acum a acestei cărţi şi şi-a exprimat recunoştinţa pentru cei care au făcut posibil acest lucru.

"Este singura traducere de până acum a acestei cărţi. Nu există în lume nicio altă traducere. Eu însumi am ezitat să autorizez câteva dintre ele, dar pe aceasta am primit-o cu cea mai mare bucurie. Pentru că este o traducere în limba maghiară. Eu sunt un mare admirator al culturii şi al literaturii maghiare. Aşa cum le povesteam prietenilor mei, am avut bucuria să cunosc câţiva mari, mari scriitori maghiari contemporani. (...) De aceea, să fiu tradus în maghiară este pentru mine un privilegiu", a afirmat Mircea Cărtărescu.

Despre revenirea la poezie, la 30 de ani de la publicarea ultimului volum de poezie, Mircea Cărtărescu a spus că se simte poet iar dacă ar fi întrebat care este sensul vieţii sale, ar răspunde că este acela de a face poezie.

"Eu vreau să vă fac mărturisirea, încă de la început, că mă simt poet. Dacă mă întreabă cineva care este, de fapt, sensul vieţii mele, aş răspunde fără nicio ezitare: sensul vieţii mele este de a face poezie. (...) Am ştiut acest lucru din fragedă tinereţe şi cred acest lucru chiar şi astăzi. Astăzi, multă lume mă consideră prozator, pentru că am publicat şi multe volume de povestiri sau chiar şi romane, dar vreau să vă spun că o dată poet, eşti mereu poet. Acest lucru nu se poate schimba, pentru că poet nu înseamnă cineva care scrie versuri, nu înseamnă cineva care publică volume de versuri, ci înseamnă cineva care şi-a păstrat până la o vârstă, atât cât i-a dat-o Dumnezeu, înaintată sau mai puţin înaintată, un suflet de copil. Eu cred că aceasta este cea mai bună definiţie a poetului. Poetul este cel care nu şi-a pierdut copilăria, care n-a pierdut copilul din el însuşi, care poate să privească în continuare lucrurile cu ochii aceia pe care îi ai la 4 ani sau la 5 ani, când totul pentru tine, totul în jurul tău este un miracol, totul este dat şi nimic nu este explicat. Trebuie să găseşti tu însuţi explicaţia fantasmagorică a tuturor lucrurilor. Prin urmare, m-am considerat întotdeauna poet şi prozatorul din mine datorează enorm poetului", a mărturisit Mircea Cărtărescu.

Acesta a spus că a fost poet vreme de cel puţin zece ani, la începutul carierei sale, după care a hotărât "într-o singură zi, într-un singur gând", să nu mai scrie poezie, pentru că simţea că aceasta îl limitează, îl îngrădeşte.

"Iar apoi am început să scriu proză şi descoperind proza, într-un fel, am descoperit un alt eu însumi. M-am descoperit ca prozator şi a început să-mi placă extraordinar de tare. Şi acum cred că, într-un fel, dincolo de faptul că am fost întotdeauna un poet şi n-am fost nimic altceva vreodată, totuşi, proza pe care am scris-o, până acum doi ani, când a apărut ultima mea carte de proză, este tot poezie. Este poezie scrisă într-un alt fel. N-am mai întrerupt versurile în partea dreaptă a paginii, ca la poezie, ci le-am dus până la capăt. Asta este principala deosebire", a menţionat Cărtărescu.

Referindu-se la volumul "Nu striga niciodată ajutor", el a dezvăluit că l-a scris în timpul pandemiei şi că l-a luat prin surprindere pentru că, după 30 ani, a reînceput să scrie poezie, iar poemele simte că i-au fost dictate "de o forţă interioară, întunecată".

"Volumul acesta nu este un volum al meu. Eu nu l-am considerat niciodată un volum al meu. L-am considerat un volum al pandemiei, un volum al COVID-ului. Este o carte scrisă în perioada COVID-ului, într-un moment în care am avut eu însumi COVID, fireşte ca foarte multă lume, ca aproape toată lumea, în acea variantă foarte virulentă, de la început, primul COVID. Şi spun de multe ori că, într-un fel, nu-mi aparţine această carte, pentru că ea m-a luat prin surprindere, m-a surprins extraordinar de tare. Eu nu mai voiam să scriu poezie. 30 de ani mă ţinusem de cuvânt, ţinusem acel pariu că n-am să mai scriu niciodată niciun vers. Şi, deodată, am început să scriu versuri şi a început să curgă poezia din mine ca dintr-un robinet, ca dintr-un robinet de apă. (...) Am început să scriu compulsiv, într-o vară, în 2020, câte 10-15 poezii pe zi, nu mă puteam opri, nici nu mă puteam gândi la ce fac sau la ce scriu. Erau dictate, erau dictate de altcineva. Şi cred că au fost dictate de boală. De această boală, care nu este doar boală a trupului. A fost şi o boală a sufletului. Şi fiecare din cei care aţi avut COVID aţi înţeles lucrul acesta. Te arde pe dinăuntru această boală", a afirmat Mircea Cărtărescu.

Autorul a adăugat că poemele au fost scrise "sub tutela" lui George Bacovia, "primul poet şi aproape că şi ultimul care a reuşit să exprime disperarea în poezie".

Traducătorul volumului "Nu striga niciodată ajutor", Visky András, a mărturisit că este "un cititor entuziast a lui Mircea Cărtărescu" şi a decis să traducă această carte după ce a intrat într-o librărie din Cluj-Napoca, a văzut-o şi a început să o citească, punctând faptul că poeziile au deschis o lume specială pentru el, "din foarte multe puncte de vedere", iar traducerea a făcut-o fără să discute dinainte cu vreo editură.

"Eu nu sunt traducător dedicat, sunt scriitor şi dramaturg, dar în momentul în care această carte mi s-a adresat atât de puternic (...), am fost sigur că o să traduc toată cartea şi am tradus toată cartea fără să vorbesc cu vreun editor, după aceea am început discuţia cu Bookart", a precizat Visky András.

El a menţionat că, în opinia sa, "este o carte care, de fapt, se înscrie în tradiţia exercitia spiritualia' şi că se distribuie deja în spaţiul cultural de limba maghiară, iar în luna octombrie va fi prezentată şi la Budapesta. AGERPRES/(A, AS - autor: Gina Ştefan, editor: Florin Marin, editor online: Ada Vîlceanu)