În oraşul Haţeg funcţionează singura cooperativă din judeţul Hunedoara care încă mai produce tradiţionala bluză românească, însă aceasta se coase acum şi cu ajutorul maşinilor digitalizate.

La puţin peste 20 de ani, Lorena Maria Cutean este singurul lucrător de la Cooperativa "Haţegana" care mai face să scadă media de vârstă a angajaţilor. A intuit că viitorul aparţine tehnologiei, chiar şi într-un domeniu cum este cel al costumelor populare tradiţionale, aşa că s-a specializat în ceea ce se poate coase pe o maşină digitală.

"Eu nu lucrez manual iile. Mai mult lucrez pe maşina computerizată pe care o avem în atelier. Eu fac modelele într-un soft, iar apoi le introducem în maşina computerizată. Am avut, de mică, o tentă de estetică. Am zis să vin să facem ceva, în continuare, pentru că tehnologia avansează", explică Lorena Maria Cutean.

Foto: (c) Sorin Blada/AGERPRES

Chiar dacă tehnologia modernă este mai rapidă şi poate mai precisă, ochiul specialistului sesizează diferenţele dintre o bluză cusută manual şi una lucrată mecanic. "Se vede că are o altă textură", explică tânăra.

Cât despre preferinţele clienţilor, se pare că aceştia se axează, din ce în ce mai mult, pe calitate. "Lumea pune foarte mult accent pe calitate. Nu contează foarte mult o culoare anume. La femei mai găsim 'mie îmi stă mai bine cu albastru sau cu roşu', dar, în general, calitatea primează", spune Lorena.

În opinia sa, noile modele de ie pot să facă parte oricând din garderoba unui tânăr din zilele noastre, chiar dacă unii le evită din motive numai de ei ştiute.

"Tinerii nu mai prea poartă ie. Nici eu nu purtam până acum câţiva ani. De exemplu, bunica mea avea o ie în care s-a căsătorit străbunica mea. Şi mi-a zis: ' Adu-mi-o, că dacă o fi să mor, să mă îngropaţi cu ea'. I-am zis: 'Doamne, dar tu ai înnebunit! E o ie atât de veche. S-a căsătorit în ea străbunica mea, e cu istoric! Nu ţi-o dau, mi-o păstrez mie, ca moştenire'. O am şi acum, este în dulap. Acum, dacă vă uitaţi, iile astea nu mai sunt ca acelea pe şifon, groase, încărcate. Astea noi se pot purta şi la blugi, la o rochiţă sau la o fustă, la orice", susţine tânăra.

Cooperativa "Haţegana" a luat fiinţă în anul 1971, cu profil de artă populară-artizanat şi este un exemplu despre felul în care importul masiv după 1990 a afectat piaţa internă.

"La început desfăşura mai multe activităţi, de la confecţii şi marochinărie, până la broderie mecanică şi manuală. Făceam covoare pentru export. Am ajuns la circa 700 de angajaţi, în anii '80, până la Revoluţie. Am lucrat cu munca la domiciliu. Ţeseam stofele la domiciliu şi le confecţionam la complexul nostru. Acum suntem în jur de 20 de angajaţi. Activitatea s-a redus pentru că după anul 1990 stofele de lână au început să dispară, au intrat stofele industriale din import şi nu s-a mai pus bază pe cele din lână. E păcat, pentru că oamenii ţin lâna acasă şi-i dau foc, o aruncă, şi noi, când avem nevoie să facem ceva, nu mai avem de unde să o luăm", ne spune Hortensia Bercu, preşedinta Cooperativei "Haţegana".

Foto: (c) Sorin Blada/AGERPRES

Lucrează de la 15 ani la cooperativă, iar media de vârstă a personalului a ajuns acum la 60-65 de ani. "Avem şi o tânără!", spune referindu-se la colega ei, Lorena, dar, în general, concluzia în materie de personal este că vorbim despre oameni "care au intrat tineri în cooperativă şi au îmbătrânit aici".

"Eu am intrat ca ucenică, în anul 1966. Se făceau şcoli profesionale în domeniul confecţiilor, croitorie îmbrăcăminte. Am făcut şcoala profesională timp de trei ani, la Brăila, şi apoi am intrat în producţie. Era şcoală profesională plătită de cooperativă. Acum nu mai vrea nimeni să facă meserie. Tinerii nu mai au răbdare, se ocupă cu alte activităţi - să nu le spun meserii, pentru că nu le plac", îşi aminteşte Hortensia Bercu.

Întrebată ce sfat ar da despre cum ar trebui să alegem o ie românească, prima ei observaţie a fost că bluzele confecţionate manual sunt net superioare calitativ. Preţul lor este mai mare, deoarece la o singură piesă se lucrează chiar şi două săptămâni şi jumătate.

"Vă uitaţi cum e cusută. O întoarceţi pe dos şi vedeţi păşiturile. La maşină se vede că este lucrată altfel. La mână se vede cruciuliţa, la felul cum sunt cusute. (...) Nu se compară calitatea. Imediat se vede din preţ. La noi, iile cu mânecă scurtă încep de la 350 de lei, iar cele cu mânecă lungă ajung până la 580 de lei. Depinde de model, cum sunt de încărcate, sunt din material bumbac sută la sută, pânză topită", explică interlocutoarea.

Foto: (c) Sorin Blada/AGERPRES

Ziua Iei este un bun prilej pentru ca oamenii să-şi aducă aminte de bluza tradiţională românească. În anii trecuţi, la Haţeg se organizau manifestări în care erau prezentate diferite modele de ii, tocmai pentru ca oamenii să realizeze bogăţia portului românesc. De aici veneau o parte din comenzi, completate şi de turiştii care vin în zonă, în special la Mănăstirea Prislop.

"Avem mare noroc cu Mânăstirea Prislop. Foarte mulţi bucureşteni care vin în vacanţă, şi ne cunosc de mai mulţi ani, îşi aduc prietenii şi cumpără de la noi. Lucrăm mult şi pe bază de comandă. Lucrăm şi online. Avem comenzi, dar de trei luni de zile producţia stagnează, de când cu pandemia", spune Hortensia Bercu.

Cu toate acestea, cooperativa a reuşit să depăşească şi acest moment al producţiei de ii pentru că s-a profilat şi pe confecţionarea de costume populare pentru ansamblurile folclorice, iar primele piese lucrate de mână au fost livrate deja beneficiarilor.

***
Ziua Universală a Iei este sărbătorită în ţara noastră, dar şi în comunităţile româneşti din întreaga lume, la data de 24 iunie.

La începutul anului 2013, comunitatea online "La Blouse Roumaine", fondată de Andreea Tănăsescu, în 2012, a propus ca data de 24 iunie (sărbătoarea de Sânziene) să devină o zi dedicată iei şi să fie numită Ziua Universală a Iei. Prima marcare a acestei zile a avut loc la 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea de Sânziene (Drăgaica).

Astăzi, evenimentul este marcat în peste 50 de ţări şi 300 de localităţi, de pe şase continente. Ziua Universală a Iei a intrat în programul anual al muzeelor şi instituţiilor culturale din ţară şi străinătate, fiind marcată atât de ambasadele României, cât şi de misiunile diplomatice în România.

Ediţia a VII-a a Zilei Universale a Iei se desfăşoară sub tema "#AcasălaOrigini - Fotografii pentru o generaţie", prin care se doreşte conectarea oamenilor - unii aflaţi departe de casă, dar mereu legaţi de pământul strămoşesc, cu ajutorul fotografiei. În acest sens, comunitatea "La Blouse Roumaine" lansează invitaţia de a lua parte la crearea celei mai mari expoziţii online. Cei care doresc să participe se vor fotografia purtând o ie, o cămaşă sau, de preferat, întreg portul tradiţional popular românesc în faţa casei, a clădirii unde locuiesc, la poartă, în grădină, într-un parc din apropiere sau oriunde înseamnă "acasă" pentru fiecare. AGERPRES / (A, AS - autor: Sorin Blada, editor: Marius Frăţilă, editor online: Irina Giurgiu)

Citiţi şi:

* Povestea Iei/Argeş: Aproape 2.000 de ii şi cămăşi bărbăteşti din toate zonele ţării, în colecţiile Muzeului Goleşti

* Povestea Iei/ O ie de Muscel cumpărată dintr-o consignaţie de pe Lipscani - o chemare către un destin hyperborean

* Povestea Iei/Timiş: Iile îngropate la Sânnicolau Mare de ţărăncile deportate în Bărăgan - comorile Banatului de câmpie

* Povestea Iei/Neamţ: Doctoriţe, contabile şi profesoare se întâlnesc la o şezătoare pentru a păstra vie tradiţia realizării iilor