Muzeul Județean 'Ștefan cel Mare' Vaslui a organizat, în sala expoziției de bază a Secției de Etnografie, șezătoarea 'Cămăși noi, cusute după modele vechi', proiect ce vorbește despre frumusețea portului tradițional și își propune să scoată la lumină piese vestimentare autentice, care să fie reproduse cu ajutorul unor meșteri populari pasionați.

Astfel, cămăși tradiționale aflate în patrimoniul instituției muzeale, adevărate comori lucrate cu migală în șezătorile de altădată sau în gospodăriile lor de femei destoinice, acum zeci și zeci de ani, sunt folosite ca model pentru persoane pasionate de arta populară, care vor să-și coasă singure cămășile.

'În cadrul proiectului sunt cusute cămăși noi, dar cu respectarea unor tehnici arhaice de realizare a iei. Meșterii populari le transmit participanților și care este simbolistica motivelor tradiționale regăsite în portul popular românesc', a menționat Elena Botez, restaurator în cadrul Muzeului Județean 'Ștefan cel Mare' Vaslui.

Totul s-a desfășurat respectându-se obiceiul lucrului din șezătorile de odinioară, prilej pentru femei să se strângă împreună, să întindă pe mese bucate alese, în prag de lăsata secului, să povestească, să cânte și să răsucească fuioare, să mânuiască acul și ața ori să se întreacă în țesut.

Viorica Aurora Tănase, unul dintre meșterii populari prezenți la eveniment, povestește cum de ani buni, pasionată fiind de arta populară, trudește pentru a sădi și în alții bucuria păstrării rădăcinilor. A prins drag de cusut având în familie exemplul mamei, al bunicii. A pornit greu pe drumul anevoios al redescoperirii tradițiilor, fiindcă nu toți au văzut cu ochi buni încercarea sa de a aduce la lumină lucruri de preț descoperite în cufere vechi sau în case care i-au ieșit în cale.

'Am cusut cu mama pe etamină, căci așa erau pe-atunci timpurile. Făceam și la școală lucru manual. Lucram diverse lucruri, ștergare, mileuri. Mama avea în casă cusute de ea toate draperiile, toate fețele de masă și eu coseam cu ea. Și bunica de pe mamă, la fel. Am crescut la ea, cu război de țesut în casă. Bunica de pe tată a fost croitoreasă. Și bunicul de pe mamă a fost croitor în armată, pe vremea războiului, făcea uniforme militare, chiar moștenesc mașina de cusut de la el. Țin minte că ne făcea papuci de casă din pălării vechi. Am încercat să mă îndrept către alte domenii, dar viața m-a dus tot către cusut. Am descoperit acum, cu rețelele sociale, o mulțime de persoane pasionate de cusut. Chiar am avut norocul să cunosc două persoane care mi s-au lipit mie de suflet și au fost deschiși și mi-au împărtășit totul despre cusut. Este vorba despre Nelu Dumitrescu din Vrancea, plecat în Germania, un om deschis, foarte apropiat de toate grupurile de cusut și doamna Angela Ludușanu, pictor iconar la București. Având șansa să cunosc astfel de oameni, am gândit că și eu pot la rândul meu să împărtășesc din lucrurile pe care le-am deprins. Există mare dorință din partea oamenilor de a învăța lucruri făcute de strămoșii noștri. Țin minte că a venit o doamnă profesoară la mine și m-a întrebat dacă pot să-i cos o ie și i-am spus că e mai bune să o învăț să-și coasă singură, că e gratis', mărturisește Aurora Tănase.

De profesie bibliotecar la Liceul 'Mihai Eminescu' din Bârlad, Alina Țîncovici lucrează la prima sa cămașă pe care abia așteaptă să o poarte. După orele petrecute la serviciu, se destinde cosând și se bucură să vadă cum haina prinde contur.

'Am început să cos și cu gândul la orele de atelier pe care le făceam la școală. Totul a început simplu, din întâmplare. Lucrez cu drag și mă bucur că voi putea să spun că mi-am cusut prima ie', mărturisește Alina.

Maria, elevă în clasa a V-a în Vaslui, a venit la șezătoare alături de mama sa. Învață primele puncte de cusut, un model specific portului tradițional din județul Vaslui și e gata să-și facă prima cămășuță. Știe că dacă a terminat de cusut altițele, treaba cea mai grea e făcută și ia e aproape gata.

'Îmi place să cos, iar când simt că mă mai încurc, cer ajutor de la mama', povestește Maria.

Nicoleta lucrează cu spor la primele modele învățate. E deprin părțile Hușiului, dar e plecată în Marea Britanie, unde s-a stabilit de câțiva ani. Se simte în continuare legată de țară și, venită acasă pentru câteva zile, și-a găsit timp să participe la șezătoarea organizată la muzeu.

'O știu pe doamna Aurora de pe internet și cum am venit în țară, am zis să trec să vad cum se întâmplă lucrurile acestea, am venit să învăț. Sunt plecată de nouă ani, dar mi-e drag tot ce-mi amintește de România. La cununie am fost îmbrăcați în port tradițional. Toate minunile acestea ne țin cu gândul mereu acasă și ne dau putere', spune Nicoleta.

Sufletul șezătorii e Rodica Bulboacă, meșter popular din Sauca. Știe povestea fiecărui model și le împărtășește participantelor la șezătoare semnificația fiecărui punct de pe pânză. Inimoasă și fără astâmpăr, și-a dedicat întreaga viață promovării artei tradiționale în toate formele ei. E convinsă că nimic din ce a învățat de-a lungul timpului nu e de ajuns dacă nu e dus mai departe, împărtășit cu dragoste și dedicare.

'Meșteșugurile fac parte din patrimoniul cultural al poporului român și reprezintă pilonul de bază al acestuia, iar noi, meșterii, suntem străjerii care necontenit fac legătura între trecut, prezent și viitor, exact cum facem și noi acum cu aceste costume populare. Meșterii populari români au o datorie de neam să-și pună în valoare priceperea, creativitatea și învățătura pentru a realiza produse autentice românești', a spus, pentru AGERPRES, Rodica Bulboacă.

Șezătoarea de la muzeul vasluian le dă ocazia meșterilor să-și împlinească menirea de a transmite tainele învățate în ani de muncă, iar celor care abia pătrund în lumea cusutului le oferă șansa de a fi parte dintr-un nemărginit tezaur.

Toate iile cusute la șezătoare, surate ale celor vechi deja existente în muzeu, vor fi prinse într-un album care urmează să fie editat de instituția muzeală. Pe lângă acest lucru, participantele vor putea expune iile ori de câte ori vor fi organizate evenimente de promovare a tradițiilor. AGERPRES /(A, AS - redactor: Loredana Ciobanu, editor: George Onea, editor online: Andreea Lãzãroiu)

Foto: (c) Loredana Ciobanu/AGERPRES