Altringen, satul timişean şvăbesc cu 50 de locuitori, depopulat în anii de după Revoluţie odată cu plecarea din ţară a etnicilor germani, este readus la viaţă de Asociaţia Acasă în Banat, care a demarat, joi, în localitate, cea de-a VI-a ediţie a evenimentului intitulat "Color the Village"/ "Colorează satul", prin care 16 case îşi vor recăpăta frumuseţea şi prospeţimea.

Alte 14 case vor fi "colorate" în aceste zile şi în satele vecine Bogda, Sintar şi Comeat.

Frumoasele case şvăbeşti, multe dintre ele în ruină, dar păstrând pe alocuri farmecul de odinioară, vor fi reparate de meşteri zidari şi constructori, zugravii le vor colora, iar artişti plastici le vor picta ornamentele identitare, în timp ce localnicii vor pregăti prânzul şi cina pentru cei aproape 500 de voluntari.

În perioada 6 - 8 iunie, voluntarii Asociaţiei Acasă în Banat şi partenerii lor implicaţi în proiectul "Colorează satul" vor să creeze un viitor pentru sat, fără a eluda tradiţiile.

Ştefan Lazăr, preşedintele Asociaţiei "Johann Scharnel" din Altringen, parteneră în voluntariatul acestui proiect, a declarat pentru AGERPRES că în urmă cu câţiva ani s-a mutat în acest sat şi acum, alături de Asociaţia Acasă în Banat, face toate eforturile pentru a crea un viitor acestui loc.

"Cu decenii în urmă, satele au fost depopulate, tinerii au plecat, dar nici nu aveau motive să rămână. Vrem să creăm motive pentru ca ei să rămână, să păstrăm şcolile pline şi să dăm un viitor acestei comunităţi. Orice sat românesc ar trebui păstrat pentru identitatea noastră, pentru tradiţiile noastre, pentru a ne păstra mai puri. Altringen a fost populat în totalitate de etnici germani/şvabi, după anii '90 au plecat, iar aici au venit oameni din alte zone, şi-au cumpărat case de vacanţă. Şansa acestui sat a fost că nu s-a dezvoltat, astfel că au rămas casele autentice pe care acum trebuie doar să le păstrăm, fără a le modifica, fără a dărâma. Nouă, românilor, ne place să mergem în concedii în străinătate şi să admirăm satele de acolo. Ne-ar plăcea să convingem români din toată ţara să vină să vadă un sat frumos", spune Ştefan Lazăr.

Tradiţiile locului s-au pierdut, principalul eveniment al satului fiind, în alte vremuri, kirchweih-ul (hramul bisericii romano-catolice), ca în tot Banatul.

"Încă nu am reînviat kirchweih-ul, dar avem păduri pline de leurdă din care facem produse gastronomice şi am creat un festival al leurdei, la sfârşit de martie, în fiecare an. De anul trecut mai avem o sărbătoare în satul vecin Charlottenburg (unicul oraş rotund din România - n.r.) pe care vrem să-l menţinem. Prin aceste sărbători ne dorim ca oamenii din zonă să aibă prilejul de a-şi comercializa produsele de casă sau de artizanat. De asemenea, vrem să avem o generaţie de copii care cresc cu tradiţii şi care, chiar dacă pleacă, să revină cu plăcere. Port popular nu mai avem, dar încurajăm portul popular din toate zonele. Acesta va fi noul port popular; suntem din multe zone şi aşa cum suntem coloraţi ca religie, credinţe, obiceiuri, apartenenţe la diverse feluri, aşa va fi şi noul port popular din Altringen care ne va reprezenta. Va fi ceva eclectic", detaliază Ştefan Lazăr.

Satul Altringen mai are 50 de locuitori, unii mutaţi de la oraş, iar cei cinci copii nu mai au şcoală, ci fac naveta în comuna alăturată, unde sunt comasate clasele I - IV în aceeaşi sală. Altringen avea la începutul secolului XX o şcoală cu sală de clasă, cancelarie şi casa învăţătorului, pentru că preotul şi dascălul satului primeau locuinţă de la primărie, potrivit preşedintelui Asociaţiei "Johann Scharnel".

Nicoleta Trifan, vicepreşedinta Asociaţiei Acasă în Banat, descrie atmosfera primei zile a evenimentului "Color the Village" ca fiind plină de o emoţie generalizată.

"Ne vin sute de voluntari şi ne apucăm de treabă, pentru că avem de reparat şi de zugrăvit 30 de case în trei zile. Este o ediţie mai deosebită pentru că vrem să facem şi picturi murale la câteva case, artiştii plastici prezenţi urmând să facă decoraţiuni specifice zonei. Ne propunem ca, după aceste trei zile, Altringen să devină un sat de poveste. Am adus un întreg arsenal de materiale, peste două tone fiind doar vopseluri. Anul acesta avem un număr record de voluntari, peste 500 de persoane, cu toţii lucrând pe şantiere. Fiecare casă are un şef de şantier şi ne adaptăm din mers. Mulţi au spus că nu se poate ca în trei zile să repari şi să vopseşti 30 de case, dar am dovedit că se poate. Când mergem într-un sat, primul impact al localnicilor este şocul că se poate întâmpla aşa ceva, apoi ni se alătură şi ajută cu ce pot. Ne sprijină mult cei de la Asociaţia 'Johann Scharnel' cu voluntarii care, la rândul lor, câştigă experienţe noi", explică Nicoleta Trifan.

Radu Trifan, preşedintele Asociaţiei Acasă în Banat, subliniază că sunt multe case care au tencuiala neîngrijită, care cade, iar acolo trebuie făcute prima dată reparaţiile de zidărie.

"Fiecare echipă are un coordonator care se pricepe, este de meserie sau este meşter. Alţii au învăţat împreună cu noi sau învaţă la locul faptei. Pe lângă casele de locuit mai reparăm şi clădiri cu utilităţi publice. În Altringen, de exemplu, reparăm şi fosta primărie, fosta şcoală transformată în centru cultural. La finalul celor trei zile, fiecare simte ce înseamnă satul românesc, problemele lui, oamenii satului, care merită o altă şansă", punctează Radu Trifan.

Şi pentru că în Altringen se munceşte fără întrerupere, este nevoie şi de un prânz consistent, pregătit de gospodinele locului pentru sutele de voluntari.

Pentru prânzul din această zi se pregăteşte mâncare şvăbească la ceaun: supă de roşii cu găluşte şi miel cu varză. La cină va fi mâncare de cartofi cu găluşte. Vineri se va servi pilaf, iar sâmbătă, festinul cu sarmale.

În timp ce gospodinele şi bucătarul-şef întorc ceapa în ceaun, un sat frumos, Altringen, se pregăteşte să redevină 'cuceritorul' de la poalele Munţilor Timişului. AGERPRES/(A - autor: Otilia Halunga, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Foto: (c) Otilia Halunga/AGERPRES