Cristina Chiriac, creatoarea brandului Flori de Ie, consideră că este important faptul că există o mişcare accentuată de promovare a iei, pentru că un neam care îşi uită trecutul nu poate avea un viitor.

''Lacrimile de emoţie pe care le văd în ochii românilor din diaspora, pe care reuşim să-i aducem împreună cu ocazia evenimentelor pe care le organizăm, sunt cea mai de preţ amintire pe care o iau cu mine din toate locurile în care călătoresc Florile de Ie. (...) Ia este o poveste. O poveste despre viaţa omului, cu toate momentele şi sentimentele ei importante: naşterea, dragostea, speranţa, bătrâneţea, moartea. (...) Este de notorietate faptul că Yves Saint Laurent s-a inspirat din motivele tradiţionale româneşti în creaţiile sale, iar acest fapt nu poate decât să ne facă mândri de rădăcinile noastre, de creativitatea noastră, ca popor'', afirmă Cristina Chiriac, într-un interviu acordat AGERPRES.

Ea subliniază şi importanţa faptului că se manifestă, în ultima vreme, "un tot mai mare interes pentru valorile adevărate".


AGERPRES: Prin brandul pe care l-aţi fondat, sunt vândute în ţară şi în lume ii care reproduc modele autentice. Care sunt modelele cu cel mai mare succes peste hotare? Dar în ţară? De unde provin majoritatea clienţilor?

Cristina Chiriac: Avem clienţi atât din ţară, cât şi din străinătate. Cei din ţară vin şi la showroom, fiindcă eu mereu spun că ia este cea care te alege pe tine, nu invers. Este important să atingi materialul, să vezi cusăturile cu ochii tăi, să simţi magia pe care o exercită ia.

În străinătate am ajuns des, în ultima vreme, la invitaţia consulatelor, ambasadelor ori la târguri unde am expus iar reacţia oamenilor este pe măsura pasiunii pe care noi o punem în ceea ce facem. Nu o dată mi s-a întâmplat să fiu nevoită să dezbrac ia pe care o purtam pentru că cineva s-a îndrăgostit de ea şi a vrut-o neapărat tocmai pe aceea. Avem mai multe modele de succes care ne-au luat până şi pe noi prin surprindere. Ia Regală, Ia Cornută sau Ia Lalea sunt capetele de afiş ale anului 2017.

Foto: (c) ALEXANDRU BENESCU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aţi expus ii cu ocazia diferitelor evenimente internaţionale culturale sau a prezentărilor de modă. Vă amintiţi un moment mai deosebit cu ocazia acestor prezentări, o reacţie mai puternică pe care au generat-o bluzele româneşti asupra publicului din străinătate?

Cristina Chiriac: Lacrimile de emoţie pe care le văd în ochii românilor din diaspora, pe care reuşim să-i aducem împreună cu ocazia evenimentelor pe care le organizăm, sunt cea mai de preţ amintire pe care o iau cu mine din toate locurile în care călătoresc Florile de Ie.

Recent am fost la Copenhaga, la invitaţia ambasadorului Alexandru Grădinar. Şi la finalul unei defilări de poveste, cu modele românce dar şi daneze, un fotograf local a venit şi mi-a strâns mâna cu putere şi mi-a spus: "Be proud!" ("Fii mândră"). Şi cred că a sintetizat cel mai bine sentimentul care mă încearcă de fiecare dată când expun, fie în ţară, fie în străinătate.

AGERPRES: Ia a devenit, în ultimii ani, din ce în ce mai populară. Probabil însă foarte puţină lume cunoaşte simbolurile de pe bluze. Puteţi face un scurt dicţionar al simbolisticii unei ii, în funcţie de culorile şi semnele folosite?

Cristina Chiriac: Ia este o poveste. O poveste despre viaţa omului, cu toate momentele şi sentimentele ei importante: naşterea, dragostea, speranţa, bătrâneţea, moartea. Odinioară, numai privind ia unei femei puteai spune ce vârstă are - femeile tinere folosind la cusături roşul patimii, albastrul cerului, galbenul soarelui şi al vieţii, verdele ierbii, iar cele mai în vârstă coseau modele cu mai mult fir negru. Cât despre semne şi simboluri, şi acestea se circumscriu concepţiei rurale despre lume şi viaţă. Dacă ar fi să enumăr o parte, aş spune: şirurile şi liniile, simbolizând calea dreaptă în viaţă, urcuşul social şi mărirea, trifoiul cu patru foi - un model rar, ce simbolizează norocul şi prosperitatea, motivele spiralate ("melci") - spirala fiind un simbol pentru întrepătrunderea binelui şi răului în viaţă, crucea - ca semn al credinţei, florile, de cele mai multe ori stilizate, ca simbol al frumuseţii. Şi lista ar putea continua, sunt experţi în etnologie care au dedicat studii întregi simbolisticii tradiţionale.

AGERPRES: Spuneaţi acum câţiva ani că nu credeţi într-o reinterpretare a iei. Au apărut însă pe piaţă bluze în care motive populare sunt redate pe fonduri roşii, albastre sau chiar negre. Este felul în care omul de la oraş simte nevoia să ducă mai departe tradiţia, aducându-şi ceva din propria personalitate sau creativitate?

Cristina Chiriac: Fiecare are dreptul să-şi exprime creativitatea aşa cum simte şi cum crede de cuviinţă. Însă trebuie să facem diferenţa clară între o ie şi o bluză cu motive, să le zicem, tradiţionale. Sunt două piese vestimentare complet diferite, ce nu pot fi comparate sub nicio formă, aşa cum nu comparăm mere cu pere, nu-i aşa?

AGERPRES: Care credeţi că este motivul pentru care ia a început să se bucure de tot mai mult succes în ultimii ani? În ce măsură au contribuit iniţiative, precum ''Ziua Universală a Iei'', "RomânIA Autentică", brandul ''Flori de ie'', ''Semne cusute''?

Cristina Chiriac: Remarc cu bucurie faptul că în ultima vreme există un tot mai mare interes pentru valorile adevărate. Vedem asta chiar şi în colecţiile marilor designeri francezi. Este de notorietate faptul că Yves Saint Laurent s-a inspirat din motivele tradiţionale româneşti în creaţiile sale, iar acest fapt nu poate decât să ne facă mândri de rădăcinile noastre, de creativitatea noastră, ca popor. Este important faptul că există o mişcare atât de accentuată de promovare a iei, există o Zi Universală a Iei, RomânIA Autentică, Semne Cusute şi poate şi altele, pentru că un neam care îşi uită trecutul nu poate avea un viitor.

Suntem datori deopotrivă strămoşilor noştri să ducem mai departe vestea şi povestea devenirii poporului român, dar şi urmaşilor noştri care trebuie să primească de la noi moştenirea veacurilor de tradiţie autentică. Vă aşteptăm cu mare drag şi anul acesta să serbăm împreună RomânIA Autentică aflată deja la cea de a treia ediţie, fie la Iaşi, fie la Hobiţa de Gorj, fie la Braşov, fiindcă nu contează unde suntem, atâta timp cât suntem uniţi.

Foto: (c) ALEXANDRU BENESCU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Mai ştiu tinerele să coasă ii? Există riscul ca într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat crearea acestor bluze să nu mai poată fi realizată manual?

Cristina Chiriac: Asta este o mare problemă, într-adevăr. O problemă de care ne lovim din ce în ce mai mult în căutările noastre de meşteşugari. Lucrăm cu femei trecute de 60 de ani, femei care ştiu rostuiala veche, însă, din păcate, nu prea mai au cui să transmită darul acesta al cusăturii tradiţionale. Femeile tinere au plecat fie la oraş, fie au luat chiar drumul străinătăţii pentru un trai mai bun. Şcolile de arte şi meserii s-au pierdut, aşa încât ne străduim noi, prin festivalul RomânIA Autentică, să promovăm meşteşugurile, să nu piară meseria asta atât grea, dar atât de frumoasă.

AGERPRES: Puteţi să spuneţi câteva cuvinte despre colecţia de ii autentice pe care o aveţi? Despre câte bluze e vorba? Din ce zone ale ţării provin acestea? Este vreuna care vă e mai aproape de suflet sau care are o poveste mai specială?

Cristina Chiriac: Colecţia de ii autentice pe care o am oglindeşte pe pânză poveşti de viaţă şi de moarte ale strămoşilor noştri. Am câteva zeci de ii, multe din zona Argeşului şi Muscelului de unde mă trag. În acest moment, colecţia cuprinde mai mult de 1.000 de piese din diferite zone etnografice ale României, multe dintre ele având certificate de autenticitate care atestă datarea lor ca fiind înainte de Primul Război Mondial.

AGERPRES: Dacă ar fi să faceţi singură o ie, aşa cum făceau femeile pe vremuri, ce model aţi folosi? Ce ar spune acesta despre dumneavoastră?

Cristina Chiriac: În primul rând, aş coase în ea, după datină, fire de speranţe, strălucirea iubirii şi sclipiri de gând bun, pentru ca odată îmbrăcată ia să scoată la iveală toată magia ei, protecţie de gândurile rele. Apoi, aş alege o cusătură grea, care nu se mai face, şi anume punctul bătrânesc sau gras. Mă defineşte pentru că e dificil şi orice greutate în viaţa mea a funcţionat ca un imbold pentru a o depăşi, pentru a merge mai departe. În plus, este un model care iese în evidenţă, nu trece neobservat şi asta e ceea ce mi-am propus să fac, scoţând la iveală zestrea românească: să n-o las îngropată, să fac să răsară din seminţele de autenticitate plantate de strămoşii noştri, Flori de ie. AGERPRES/(AS - autor: Irinela Vişan, editor: Mirela Bărbulescu, editor online: Anda Badea)