Satul Tonciu din judeţul Bistriţa-Năsăud, cunoscut drept satul împletitorilor de papură, este localitatea unde în secolul trecut nu era sătean, de la cel mai mic la cel mai mare, care să nu ştie să împletească papura. Era ocupaţia de bază a locuitorilor şi principala sursă de venit.

Satul a fost atestat documentar în urmă cu aproape 450 de ani, fiind locuit la acea vreme de saşi. Ulterior, aici s-au stabilit familii de maghiari, care au devenit populaţia majoritară.

Astăzi, dintre cele circa 200 de suflete din sat, puţini sunt cei care mai practică meseria de împletitor de papură, dar o fac cu drag şi din dorinţa de a perpetua acest meşteşug. Unul dintre continuatorii tradiţiei de la Tonciu este Ilona Szilagyi (51 ani), cea care a pus bazele unei asociaţii locale a împletitorilor de papură şi este o prezenţă constantă la târgul organizat în fiecare sâmbătă, lângă Biserica Evanghelică din Bistriţa, de către Asociaţia "Produs în Bistriţa-Năsăud".

Ilona Szilagyi spune că a învăţat să împletească papura de la bunica şi mama ei, pe când era copil. Deşi atunci a văzut învăţarea acestei meserii mai mult ca o obligaţie, la maturitate a realizat că meşteşugul învăţat putea să îi devină ocupaţia de bază.

Foto: (c) Tina Dumitrescu/AGERPRES

"Eu am învăţat de la mama, de la bunica, vrând-nevrând, pentru că pe vremea aceea era musai să înveţi, nu era cu 'draga mea, vrei să faci sau să nu faci?'. A trebuit să învăţăm. Umblând în lume, pe la târguri, şi întâlnindu-mă cu alţi meşteşugari, mi-am dat seama de valoarea acestui meşteşug şi că deţin o comoară, să zic aşa, pentru că orice lucru făcut de mână eu zic că este un obiect viu, care trăieşte. Am avut un serviciu, timp de zece ani, de care m-am lăsat ca să mă pot dedica în totalitate meşteşugului, pentru că îmi ocupă cam tot timpul", a declarat Ilona Szilagyi, pentru AGERPRES.

Istoria împletitului la Tonciu se pierde în negura vremurilor, nici bătrânii nu ştiu exact cum a apărut, pentru că papura nu este o plantă care să crească în zonă. Se spune că un învăţător ar fi adus tehnica în sat şi că foarte repede întreaga populaţie a ajuns să o practice.

"Unii zic că un învăţător ar fi adus meşteşugul în sat, dar sigur nu ştie nimeni. Noi aşa ştim, că, de când se ştie, începând de la străbunicii noştri, se practica în sat acest meşteşug. Dacă mai demult tot satul - dar absolut tot satul cu asta s-a ocupat, acum mai sunt câţiva bătrâni care mai sunt în putere şi fac. Tineretul, majoritatea, are serviciu. Mai suntem câţiva, nu foarte tineri, care, pentru că ne place, vrem să ducem tradiţia mai departe, dar foarte puţini am rămas", spune Ilona Szilagyi.

Sătenii din Tonciu au îndrăgit această meserie, transmisă din generaţie în generaţie, dar nu le-a fost întotdeauna uşor să facă rost de materie primă. Mai demult, se duceau până în Delta Dunării pentru a-şi procura papură de calitate. Acum, spune Ilona Szilagyi, papură bună poate fi găsită şi mai aproape de casă, pe lângă lacuri sau prin şanţuri, în locuri ştiute doar de meşteşugari.

Odată procurată materia primă, papura se desface şi se pune la uscat. "Când vrei să lucrezi, îţi iei legătura de papură, pe care o uzi, şi alegi fir cu fir şi le tai la mărimea dorită. Deci în prima fază îţi pregăteşti materialul, să îl ai în faţa ta pentru ce fel de coş vrei să faci", ne explică Ilona Szilagyi.

Iar din papură de calitate şi o varietate de modele de împletituri ies obiecte cu întrebuinţări practice, cele mai căutate fiind coşurile: de cumpărături, de plajă, de picnic, de rufe, pentru pâine sau fructe. Din mâinile împletitorilor de papură mai ies pălării, cutii cu capac pentru depozitare, suporturi, papuci de casă, obiecte decorative, chiar căsuţe şi coşuri pentru animale de talie mică.

Foto: (c) Tina Dumitrescu/AGERPRES

Clienţii sunt persoane din întreaga ţară, care apreciază lucrurile de mână bine făcute, durabile şi ecologice. Iar astfel de clienţi au ajutat-o pe Ilona Szilagyi să treacă şi peste perioada pandemiei de COVID-19, când comenzile s-au mutat în mediul online, dar s-au şi împuţinat.

"Perioada asta, ca pentru toată lumea, a fost foarte urâtă. Totuşi, am clienţi foarte vechi, care cumpără cam tot timpul de la mine, şi ei au fost cei care m-au ajutat acum. Şi ei au comandat mai puţin, dar totuşi au comandat. Înainte de pandemie, chiar nu făceam faţă la câte comenzi primeam. Cele mai căutate sunt coşurile de piaţă, de mână, plus că facem acum şi coşuri mai moderne", spune Ilona Szilagyi.

O preocupare constantă a bistriţencei este să poată transmite mai departe tehnica împletitului papurii şi dragostea pentru această meserie, aşa cum a învăţat de la predecesori. Se pregăteşte să îşi deschidă propriul atelier, dar răspunde pozitiv şi invitaţiilor de a susţine cursuri atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, chiar şi în afara judeţului.

Foto: (c) Tina Dumitrescu/AGERPRES

"Vara, facem ateliere cu cei mici, dar nu este suficient. Cu copiii mai mult ne jucăm, pentru că nu poţi să pui un copil care nu a văzut niciodată papură, plus că nu se pricep nici să bage aţa în ac, nu poţi să îl pui de la început să împletească un coş. Pentru asta, ar trebui ca aceste ateliere să aibă o continuitate. Eu la Tonciu nu am reuşit încă. Acum îmi fac atelierul, ca să am spaţiu pentru doritorii care vor să vină să înveţe, pentru că sunt persoane cărora le place foarte mult lucrul de mână şi îl apreciază. Chiar am o invitaţie de la Mureş, pentru un atelier pentru adulţi, dar aşteptăm să treacă pandemia", a precizat Ilona Szilagyi.

Obiectele din papură împletite de mâinile Ilonei Szilagyi au ajuns la mai multe târguri din ţară (inclusiv Bucureşti, Oradea, Cluj-Napoca), au trecut de două ori şi graniţa, iar talentul i-a fost remarcat chiar de reviste de modă. Ţine legătura cu clienţii pe pagina de Facebook "Organic ART", dar aşteaptă vremurile în care lumea se va întoarce la normalitate, pentru a organiza atelierele unde speră să îi găsească pe viitorii împletitori de papură, continuatorii tradiţiei învăţate de la înaintaşi. AGERPRES / (A - autor: Tina Dumitrescu, editor: Marius Frăţilă, editor online: Irina Giurgiu)