Oamenii de ştiinţă au calculat pentru prima dată vârsta reală a rechinilor-balenă, cu ajutorul unui radiocarbon care s-a format în atmosferă în timpul testelor cu bombe atomice din anii 1950, relatează luni Press Association.

Teoriile conform cărora rechinii-balenă, incluşi lista animalelor aflate pe cale de dispariţie, au o durată de viaţă îndelungată, au putut fi confirmate recent printr-un studiu publicat în jurnalul ştiinţific Frontiers in Marine Science.

Unul dintre autorii cercetării, Mark Meekan, de la Institutul australian de ştiinţe marine din oraşul Perth, situat în Australia de Vest, a declarat: "Studii de modelare anterioare au sugerat că cei mai mari rechini-balenă pot ajunge la vârsta de 100 de ani. Însă, deşi cunoştinţele noastre despre mişcările, comportamentul, conexiunile şi distribuţia rechinilor-balenă s-au îmbunătăţit considerabil în ultimii zece ani, istoricul trăsăturilor lor de bază, precum vârsta, longevitatea şi mortalitatea, rămân în mare parte necunoscute".

"Studiul nostru demonstrează că rechinii adulţi pot atinge, într-adevăr, o vârstă considerabilă şi că durata lungă de viaţă este, probabil, o caracteristică a speciei. Acum am adăugat încă o piesă în acest puzzle", a explicat Mark Meekan.

Biologilor le-a fost dificil să determine de-a lungul timpului vârsta rechinilor-balenă, deoarece acestor vieţuitoare le lipsesc structurile osoase numite otolite, utilizate în mod obişnuit pentru a se obţine informaţii despre vârsta peştilor, notează Press Association.

În schimb, aceste vieţuitoare - cei mai mari peşti din lume - au vertebre care prezintă benzi distincte, sau inele, al căror număr se estimează că ar creşte odată cu vârsta, similar inelelor din structura trunchiurilor de copac. Însă, specialiştii nu ştiau dacă aceste inele se formează în fiecare an sau la fiecare şase luni.

Pentru a afla mai multe informaţii, cercetătorii dintr-o echipă internaţională au apelat la moştenirea radioactivă lăsată pe Terra de cursa înarmării nucleare din perioada Războiului Rece.

Între 1955 şi 1963, utilizarea bombelor atomice a dublat cantitatea din atmosferă a unui izotop radioactiv numit carbon-14, absorbit de toate fiinţele vii de pe planeta noastră.

Izotopul carbon-14 este un element radioactiv natural, utilizat de arheologi şi istorici pentru a data oase şi artefacte străvechi.

Cercetătorii au măsurat nivelurile de carbon-14 din inelele de creştere de la doi rechini-balenă decedaţi, aflate în Pakistan şi Taiwan, şi au reuşit în acest fel să afle frecvenţa cu care au fost create inelele.

Analiza a demonstrat că unul dintre exemplarele avea vârsta de 50 de ani în momentul decesului.

"Am constatat că un inel de creştere se depunea cu siguranţă în fiecare an. Acest lucru este foarte important, deoarece în cazul unei depăşiri sau a unei subestimări a ratelor de creştere rezultă inevitabil o strategie de gestionare care nu dă roade, iar populaţia colapsează", a declarat Mark Meekan. AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Florin Bădescu, editor online: Ady Ivaşcu)