Cel mai mare satelit al planetei Saturn, Titan, ar putea ascunde viață într-o lume de tuneluri mocirloase aflată sub crusta înghețată de la suprafață, prin care ar putea circula apă lichidă, conform unui nou studiu publicat miercuri, 17 decembrie, în jurnalul Nature, transmite Live Science.

În anul 2008, sonda Cassini, aparținând NASA, a adunat date cu privire la Titan care sugerează că sub crusta înghețată a acestei lumi s-ar putea afla un ocean deschis de apă în stare lichidă. Însă noul studiu susține că sub această crustă s-ar afla sisteme de 'tuneluri mocirloase și buzunare de apă lichidă', conform oamenilor de știință.

Rezultatele acestui studiu sunt importante pentru înțelegerea modului în care apa lichidă poate exista pe alte corpuri cosmice și cât de comună este în Univers. Dacă datele acestui studiu vor fi confirmate, ele pot influența și modul în care oamenii de știință caută viața extraterestră, pentru că viața este un ingredient cheie al vieții așa cum o știm noi.

'În loc de un ocean deschis, așa cum avem aici pe Pământ, probabil că ne uităm la ceva mai asemănător cu gheața marină arctică sau cu sistemele acvifere, ceea ce are implicații asupra tipului de viață pe care l-am putea găsi și asupra disponibilității nutrienților, energiei și așa mai departe', susține într-un comunicat Baptiste Journaux, profesor asistent de științe ale Pământului și spațiului la Universitatea din Washington, co-autor al studiului.

Povestea începe cu Cassini, o sondă spațială lansată în 1997 și care a petrecut o mare parte din cei 20 de ani ai săi observând Saturn și sateliții acestei planete gigantice. Cassini a observat corpul lui Titan deformându-se prin comprimare și extindere în timp ce înconjura Saturn, potrivit autorilor noului studiu. Pe atunci, cercetătorii spuneau că, dacă Titan ar avea un ocean adânc, acest lucru ar permite scoarței să se flexeze sub atracția gravitației lui Saturn.

Acum, noul studiu ia în considerare momentul flexării lui Titan. Echipa a descoperit că forma lui Titan începe să se schimbe la doar aproximativ 15 ore după ce Saturn își exercită maximum de atracție gravitațională (se află cel mai aproape de satelit). Oamenii de știință au estimat apoi energia necesară pentru ca forma lui Titan să se modifice, ceea ce, la rândul său, a oferit multe indicii despre cum ar putea arăta interiorul misteriosului satelit.

'Nimeni nu se aștepta la o disipare foarte puternică a energiei în interiorul lui Titan', a declarat în comunicat autorul principal al studiului, Flavio Petricca, cercetător postdoctoral la Jet Propulsion Laboratory al NASA. 'Aceasta a fost dovada incontestabilă că interiorul lui Titan este diferit de ceea ce s-a dedus din analizele anterioare'.

Din punct de vedere istoric, Titan a fost întotdeauna greu de observat. Satelitul este învăluit într-o atmosferă densă, portocalie, bogată în compuși chimici care ar putea fi precursori ai vieții. Analiza suprafeței necesita un radar (pe care Cassini îl poseda, în timp ce misiunile anterioare Voyager 1 și Voyager 2 nu îl aveau). Observațiile lui Cassini au dezvăluit o suprafață bizară unde metanul cade sub formă de ploaie, mările de hidrocarburi se schimbă constant, iar temperaturile se situează în jurul valorii de minus 297 de grade Fahrenheit (minus 183 de grade Celsius).

Noul studiu spune că sub exteriorul înghețat, interiorul lunii pare să aibă gheață, buzunare de apă topită și, în general, un mediu mai mocirlos decât se credea în 2008. Noroiul este gros și probabil explică întârzierea observată în schimbările lui Titan.

Pe lângă reanaliza vechilor observații realizate de sonda Cassini, cercetătorii au folosit noi modele termodinamice dezvoltate de laboratorul lui Baptiste Journaux pentru a studia modul în care se comportă apa, mineralele și alte componente pe lumi precum Titan.

'Stratul apos de pe Titan este atât de gros, presiunea este atât de imensă, încât fizica apei se schimbă', a spus Journaux. 'Apa și gheața se comportă într-un mod diferit față de apa de mare de aici, pe Pământ'.

Deși inițial această ipoteză a absenței oceanului subteran, propus după primele analize ale datelor lui Cassini, pare a fi o lovitură grea pentru probabilitatea existenței vieții pe Titan, echipa de cercetare a subliniat că, în schimb, 'extinde gama de medii pe care le-am putea considera locuibile', conform lui Jones.

Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, că în interiorul lui Titan ar putea exista 'buzunare de apă dulce' la temperaturi favorabile vieții de 20 de grade Celsius. Mai mult, nutrienții ar fi concentrați în mici rezerve din această apă, permițând probabil condiții mai bogate pentru viață decât ar face-o un ocean subcrustal deschis.

Observațiile viitoare ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine condițiile de pe Titan. Misiunea Dragonfly a NASA este programată să fie lansată din 2028 și ar trebui să ajungă pe Titan în 2034. Va fi al doilea vehicul capabil să zboare pe o altă lume în afară de Pământ, după Ingenuity, mini-elicopterul care a zburat pe Marte. Cercetătorii speră că observațiile realizate de misiunea Dragonfly de la suprafața lui Titan vor dezvălui mai multe date despre locurile unde ar putea exista viață și câtă apă ar putea fi disponibilă pentru a o susține.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: nasa.gov