Un studiu publicat miercuri a constatat că greierii ar putea simți durerea, ceea ce ridică problema luării în considerare a bunăstării animalelor în cazul insectelor, transmite AFP.

'Acordăm o considerație etică câinilor, porcilor și primatelor în mare parte deoarece credem că pot suferi', a declarat pentru AFP Thomas White, specialist în comportamentul nevertebratelor la Universitatea din Sydney, Australia.

Dar ce se întâmplă cu insectele, care 'reprezintă majoritatea covârșitoare a speciilor animale descrise pe Pământ și sunt crescute, ucise sau utilizate în scopuri experimentale la o scară ce o depășește cu mult pe cea a vertebratelor folosite în agricultură?', s-a întreabat biologul, coautor al studiului publicat în jurnalul științific Proceedings B al British Royal Society.

Cercetătorul, împreună cu colegii săi de la Universitatea din Sydney, a supus 80 de greieri domestici (Acheta domesticus) unei serii de teste pentru a observa un comportament cheie asociat durerii, 'autoprotecția flexibilă', care se manifestă prin îngrijirea persistentă și țintită a unei părți a corpului după un stimul nociv.

Suferința, a reamintit specialistul, este diferită de nocicepție, semnalul de alarmă care circulă în sistemul nervos al majorității organismelor vii în caz de leziune și ne determină, spre exemplu, să dăm drumul din mână, din reflex, unui obiect fierbinte.

'Durerea corespunde cu ceea ce acest semnal de vătămare ne face să 'simțim'. Este o experiență neplăcută, subiectivă, trăită la persoana întâi, care motivează animalul să acționeze de urgență', însă este dificil de evidențiat, a explicat el.

'Prin urmare, nu putem studia direct experiența din exterior și nici nu putem întreba un animal ce simte', a precizat biologul.

În cazul mamiferelor, oamenii de știință s-au bazat pe similitudini evolutive cu oamenii în ceea ce privește structura creierului și comportamentele.

La insecte, sistemul nervos este organizat într-un mod foarte diferit, iar studiul durerii se bazează, prin urmare, pe observarea comportamentului: animalul localizează o rană, îi acordă o atenție susținută și își modifică comportamentul în mod flexibil și în funcție de context.

Pentru a distinge durerea de nocicepție, cercetătorii australieni au supus greierii unei serii de trei teste, într-o ordine aleatorie. În primul test, biologii au aplicat un ciocan de lipit încălzit la 65 de grade, timp de cinci secunde, pe una dintre antene. Temperatura a fost aleasă astfel încât să provoace un stimul suficient de nociv, fără să provoace, însă, leziuni durabile. În al doilea test, ciocanul de lipit nu a fost încălzit. În al treilea, nu a fost aplicat niciun stimul.

Cercetătorii au observat apoi modul în care insectele își îngrijeau antena (cu un membru sau cu mandibulele) după fiecare dintre aceste teste.

Toaletarea antenei supuse unei stimulări nocive a fost mai îndelungată și mai frecventă, înainte de a se reduce treptat. Acest lucru sugerează că nu era vorba de simple gesturi reflexe, ci de faptul că greierii monitorizau locul leziunii și își ajustau comportamentul.

'Studii similare efectuate pe alte insecte, precum albinele, au evidențiat alte comportamente sugestive', de suferință, a precizat White. Spre exemplu, 'arbitrajele motivaționale, în care animalele rănite pun în balanță durerea și recompensa' sau efectul analgezicelor, care 'reduce răspunsurile defensive'.

'Nu vom ajunge niciodată la certitudinea absolută' că insectele pot simți durerea, dar 'ceea ce contează este acumularea de dovezi convergente', a estimat cercetătorul.

În timp ce greierii domestici sunt crescuți cu miliardele pentru alimentația umană și animală, precum și pentru cercetare, 'ar trebui să ne întrebăm dacă practicile noastre actuale sunt justificate având în vedere ceea ce încă nu cunoaștem', a declarat biologul.

'În propriul laborator aplicăm practici riguroase de bunăstare pe tot parcursul activității noastre, în special asigurându-ne că stimulii nu provoacă niciun prejudiciu de durată și că animalele au o durată de viață naturală după experiment', a precizat el. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Anda Badea)

Sursa foto: sydney.edu.au