Astronauții care vor călători pe Lună ar putea să aibă un acces mai facil la apă decât se credea, conform unui nou studiu publicat joi în revista Communications Earth & Environment, realizat pe baza datelor obținute de sonda indiană de aselenizare Chandrayaan-3, transmite vineri Space.com.

O echipă de oameni de știință coordonată de Durga Prasad de la Laboratorul de Cercetări Fizice din Ahmedabad a analizat datele privind temperatura selenară colectate de la fața locului în cadrul misiunii indiene Chandrayaan-3, care a aselenizat în apropierea polului sud selenar în august 2023. Cercetătorii au aflat că temperaturile în regiunea de aselenizare fluctuează dramatic, chiar și între zone aflate foarte aproape unele de altele.

Pentru a înțelege mai bine aceste fluctuații de temperatură, cercetătorii au introdus datele într-un model computerizat pregătit să corespundă condițiilor de aselenizare ale sondei, inclusiv topografia locală și luminozitatea. Rezultatele sugerează că latitudinile mai ridicate de pe Lună, cu relief denivelat, așa cum este regiunea în care a aselenizat Chandrayaan-3, primesc de obicei mai puțină energie solară, ceea ce conduce la temperaturi mai scăzute la suprafață ce pot permite acumulări de gheață la adâncimi relativ mici.

În astfel de zone, astronauții se vor confrunta cu mult mai puține dificultăți de a ajunge la apă prin comparație cu condițiile mai extreme de la polii selenari presărați cu cratere, conform cercetătorilor.

Concluziile acestui studiu sunt importante pentru agențiile spațiale care plănuiesc misiuni de lungă durată în regiunea polului sud selenar cu echipaje umane, așa cum este NASA prin programul său Artemis. Pe Lună există gheață și dacă va putea fi extrasă la fața locului, ar putea reduce dependența astronauților de resursele terestre, făcând misiunile selenare să fie mai sustenabile și cu costuri mai reduse. Apa extrasă din gheață poate îndeplini multiple roluri pentru astronauți, de la apă de băut până la obținerea de combustibil pentru rachete prin separarea hidrogenului de oxigen prin electroliză.

Timp de decenii, singurele măsurători directe ale temperaturii la suprafața Lunii au fost realizate în cadrul misiunilor Apollo 15 și 17, în anii 1970, dar ambele misiuni au aselenizat în apropierea ecuatorului selenar, la mare distanță de zonele ce sunt în prezent propuse pentru viitoarele misiuni cu echipaje umane.

În august 2023, la puțin timp după ce sonda Chandrayaan-3 a reușit o aselenizare impecabilă în apropierea polului sud selenar, un instrument de la bordul sondei denumit ChaSTE — (Chandra's Surface Thermophysical Experiment) a forat în sol până la adâncimea de 10 centimetri și a măsurat temperaturile înregistrate de-a lungul unei zile selenare.

Datele înregistrate arată că temperaturile din locația de aselenizare care se află pe o pantă îndreptată spre Soare - numită 'Statio Shiv Shakti' au atins un maxim de 82 grade Celsius și apoi s-au prăbușit până la -168,15 grade Celsius pe timpul nopții selenare. Însă, la doar 1 metru distanță, unde terenul este mai plat și îndreptat spre pol, vârful de temperatură a fost mult mai scăzut, de doar 59 de grade Celsius.

Simulările computerizate sugerează că pantele cu înclinații mai mari de 14 grade, aflate la latitudini mai ridicate, dar care sunt îndreptate în direcția polului, ar putea fi suficient de reci pentru a permite acumularea de gheață la adâncimi mici. Iar aceste condiții sunt similare celor propuse pentru viitoarele misiuni de aselenizare, așa cum sunt cele din programul Artemis al NASA.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Irina Giurgiu)