Circa 500 de copii diagnosticați cu tulburări din spectrul autist (TSA) sunt înregistrați în evidența Serviciului de Evaluare Complexă a Copilului din cadrul DGASPC Vrancea, dar numărul real al acestora ar putea fi mult mai mare deoarece unii părinți evită obținerea certificatului de handicap, iar alții nu au încă un diagnostic confirmat, spune psihologul Lavinia Budescu.

''În Vrancea, nu există o statistică clară la nivelul copiilor cu diagnostic cu TSA. La Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului din cadrul DGASPC Vrancea, la finalul anului 2023 erau în evidență 460 de copii cu TSA încadrați în grad de handicap, iar la finalul anului 2024 erau înregistrați 514 copii cu TSA. Dar aceștia sunt copiii care au un certificat de grad, nu sunt automat toți copiii cu TSA din județ. Mulți copii cu TSA nu sunt înregistrați în grad de handicap pentru că părinții fie nu au dorit, fie încă nu sunt diagnosticați cu TSA'', a declarat, pentru AGERPRES, psihologul Lavinia Budescu.

Adoptarea Legii Autismului și dezvoltarea centrelor de zi pentru copii cu TSA au facilitat accesul familiilor la servicii medicale și de recuperare și a dus implicit la o creștere semnificativă a numărului de cazuri identificate. Și în Vrancea, comparativ cu anul 2012, când s-a înființat primul centru specializat din județ, numărul copiilor cu TSA a crescut considerabil.

''Odată cu schimbarea legislației (...), cu dezvoltarea centrelor pentru copii cu TSA, respectiv a centrelor de zi, s-a creat pârghia între familie și specialiști. Și atunci părinții au accesat mai ușor servicii medicale, servicii de recuperare, și au putut identifica o eventuală dizabilitate la nivelul comportamentului copilului sau la nivelul cognitiv și atunci și numărul de cazuri s-a mărit. Astfel că au devenit mai numeroase aceste cazuri. În 2012, atunci când am înființat Centrul de Recuperare pentru copii cu TSA în Vrancea, numărul copiilor era foarte redus față de ce avem în prezent și dacă ar fi să văd o rezolvare a acestor situații, pentru a maximiza posibilitățile părinților de a avea acces la servicii de terapie și ca răspuns la creșterea numărului de copii cu TSA, ar fi indicat ca la nivelul județului să fie dezvoltate rețele de astfel de centre publice, care să ofere servicii de recuperare copiilor'', spune psihologul.

Deși legea prevede integrarea copiilor cu dizabilități în școlile de masă, Vrancea se confruntă cu un deficit de profesori specializați pentru a lucra cu elevii cu TSA. Conform legislației, într-o clasă obișnuită nu pot fi mai mult de doi copii cu dizabilități, tocmai pentru a asigura un mediu educațional echilibrat atât pentru ei, cât și pentru colegii lor.

''Conform legii învățământului, într-o clasă de elevi la școala de masă trebuie să existe maxim doi copii cu dizabilități, pentru că dacă numărul copiilor cu dizabilități într-o clasă este prea mare, așa cum este proiectat învățământul de masă acum, nu poate să ofere beneficii de învățare adecvate nici celor neurotipici, nici celor neurodivergenți, și atunci este ineficient. În decursul anilor, am descoperit acest sistem de învățare care se numește TEACCH, pe care l-am recomandat de fiecare dată ca sistem ideal de învățare pentru toți copiii de vârstă mică și cu dizabilități de dezvoltare. Acest sistem presupune un spațiu structurat, adecvat capacității lor de înțelegere și le oferă predictibilitate, rutine adecvate, un mediu de învățare în care ei sunt protejați de o suprasaturație senzorială. Au ghidaj, se stimulează foarte mult capacitatea de a lucra independent și astfel se dezvoltă autonomia personală a copilului sau elevului cu dizabilități. Se folosesc foarte mult instrumente de tip vizual, aproape totul e la nivel vizual, cu pictograme, imagini, simboluri care ghidează pe copii în adaptarea la mediu. În momentul de față, în Vrancea nu avem astfel de unități de învățâmânt. Noi am implementat această metodă în cadrul centrului nostru încă de la înființarea lui, din 2012, și a funcționat extrem de bine. În decursul anilor, am încercat să o continuăm, dar mutându-ne foarte des, spațiul nu ne-a permis întotdeauna. Sperăm ca în noul sediu să repunem în funcțiune această metodă, astfel încât copiii să beneficieze de cele mai bune condiții de recuperare'', a relatat Lavinia Budescu.

Părinții au un rol esențial în terapia copiilor cu TSA. De altfel, un aspect crucial în recuperarea copiilor cu TSA este acceptarea dizabilității de către părinți. Pentru a sprijini această tranziție, specialiștii recomandă organizarea unor programe de tip ''Școala Părinților'' în școli, pentru a-i ajuta pe părinți să înțeleagă mai bine nevoile specifice ale copiilor cu TSA.

''Cred că aceste grupuri de 'Școala Părinților' ar trebuie să existe și la nivelul școlii. Pentru că e vorba și de educarea părintelui, în sensul de a-l a conștientiza vis-a-vis de nevoile reale ale copilului. Pentru că a ignora particularitățile psihologice ale unut copil cu dizabilități și a-l pune alături de ceilalți care nu au astfel de particularități înseamnă a pune presiune și pe copilul cu dizabilități, și pe ceilalți copii. Deși părinții spun 'copilul meu are drepturi', s-ar putea ca tocmai tu, părinte, să nu-i respecți drepturile și, atunci, ideal e să-l învățăm pe părinte că el, da, are drepturi, dar acele drepturile sunt ale unei persoane care are o neurodivergență, care e atipic și atunci îi respectăm acest drept lui, dar nu-l facem să devină altcineva, pentru că asta înseamnă că nu-l acceptăm, și manifestăm practic o intoleranță față de copil. Și noi vrem ca el să beneficieze de acceptare, de protecție, de sentimentul că e util și funcțional. Deci un copil care nu este acceptat de părinți, nu se va simți acceptat într-o școală'', afirmă Lavinia Budescu.

Acceptarea realității și observarea progreselor copilului sunt factori care pot ajuta părinții să depășească mai ușor impactul emoțional al diagnosticului. Procesul este încă unul dificil și emoțional, multe familii fiind profund afectate. De multe ori, mamele renunță la carieră pentru a deveni însoțitoarele copiilor lor, iar tensiunile din familie pot duce chiar la separări sau divorțuri.

''Este foarte greu pentru un părinte să accepte că are un copil cu dizabilități. Foarte greu. Sunt situații care îi afectează pe termen lung. Cei mai mulți sunt afectați pe toate planurile vieții, de exemplu multe mame renunță la a mai lucra și devin însoțitorii copilului. Relațiile dintre membrii familiei se modifică, de multe ori apar, din nefericire, și divorțuri, părinții se separă pentru că nu pot să ducă suferința asta și consideră că dacă se îndepărtează, le e mai ușor. E un diagnostic dur. Dar noi, psihologii, și cei care lucrăm în domeniu, facem ca părinții să devină parte din terapie, parte din echipa noastră, îi îndemnăm să comunice liber absolut orice nevoie pe care o au legată de copil, de evoluția copilului, ca să putem să le oferim un sprijin permanent atunci când au nevoie. Împărtășirea asta, a dificultăților prin care trec, s-ar putea ca pe ei să-i ajute în acceptarea realității și, în plus, încă un factor care s-ar putea să îi ajute în acceptarea diagnosticului, sunt progresele pe care le face copilul pentru că, odată ce încep să se adapteze, să învețe lucruri, devin mai flexibili, mai relaxați'', susține psihologul.

Centrul de Recuperare pentru copii cu TSA din Focșani primește tot mai multe solicitări, nu doar din județul Vrancea, ci și din localități din județele învecinate. Creșterea numărului de cazuri impune dezvoltarea unor centre publice specializate și adaptarea sistemului educațional la nevoile acestor copii.

Pentru a răspunde acestei nevoi, Consiliul Județean Vrancea a amenajat, în Crângul Petrești, un Centru comunitar modern destinat copiilor cu dizabilități. Acesta urmează să fie inaugurat în curând și va oferi servicii esențiale pentru aproximativ 150 de copii și tineri care necesită recuperare și sprijin pentru integrare. Pe lângă terapiile specifice, centrul va pune la dispoziție activități de recreere, socializare, sport și cultură.

''Centrul acordă servicii de abilitare, reabilitare, recuperare nu doar copiilor cu dizabilități, nu doar copiilor încadrați într-un grad de handicap. Pentru că încadrarea în grad de handicap este o decizie a părintelui. Acest centru comunitar poate să acorde servicii și acelor copiii care nu sunt încadrați în grad de handicap, servicii de abilitare, reabilitare sau recuperare neuropsihomotorie'', spune Claudia Constantinescu, coordonatorul Centrul comunitar pentru copii cu dizabilități Petrești. AGERPRES / (A - redactor: Dana Lepădatu, editor: Marius Frățilă, editor online: Gabriela Badea) 

* Sursa fotografiilor: DGASPC Vrancea