Leonard Zăicescu, supravieţuitor al trenurilor morţii din Pogromul de la Iaşi, a pledat, joi, pentru revizuirea dosarului în care a avut loc rejudecarea şi achitarea, în anii 1990, a doi ofiţeri, condamnaţi în anii 1950 pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii, după recenta decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului în această speţă.

"Decizia dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului este că acei oameni sunt criminali de război şi este valabilă prima lor condamnare. Eu ştiu că altă cale nu există. Sigur că în cazul ăsta trebuie intervenit şi nu trebuie cedat", a spus nonagenarul, într-o conferinţă de presă desfăşurată la sediul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel".

Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a organizat conferinţa de presă cu prilejul adoptării deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauza Zăicescu şi Fălticineanu c. România privind încălcarea art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) coroborat cu art. 14 (interzicerea discriminării) cu referire la achitarea, de către statul român, în anii '90, a doi oficiali militari condamnaţi anterior pentru crime legate de Holocaust.

Zăicescu, reclamant în dosar, a calificat decizia CEDO drept "un succes istoric".

"După câte ştiu eu, este pentru prima dată când problema Pogromului de la Iaşi este introdusă în fluxul media internaţionale. Şi este pentru prima dată când apare o asemenea confirmare la nivelul Curţii Drepturilor Omului, care confirmă tragedia de la Iaşi (...), cu atât mai mult cu cât antisemitismul a căpătat dimensiuni globale şi nu mai este o noutate. După părerea mea, antisemitismul a existat doar cu un scurt repaus, despre care vorbeşte Alain Finkielkraut, un filosof francez, care spune într-un eseu intitulat 'În numele celuilalt' că, de fapt, trecutul nu a rămas în urmă, doar că perioada în care a stat în letargie a fost o şmecherie, dar antisemiţii şi extremiştii au aşteptat să vină zile mai bune, ceea ce s-a şi întâmplat. Se ştie că după război, după pogrom, a fost şi o perioadă de relaxare în problema evreiască. Asta am simţit-o la Iaşi. Dar, în scurt timp, fantomele trecutului au reapărut cu o vigoare şi mai mare", a susţinut Leonard Zăicescu.

Prezent la conferinţa de presă, directorul general al INSHR-EW, Alexandru Florian, a afirmat că decizia CEDO are o semnificaţie deosebită şi pe plan extern.

"De ce semnificaţia este importantă şi pe plan extern. Pot să vă spun că sunt cazuri, ştiu situaţii similare în ţările vecine. În Bulgaria sunt grupuri statuare cu generali de armată, condamnaţi pentru aceleaşi tipuri de 'poveşti' să le spunem, şi care sunt reabilitaţi după '90 şi li s-au ridicat statui. În Ungaria, de exemplu, funcţionează o casă memorială a lui Horthy acolo unde s-a născut, (...) te duci şi vizitezi, vezi viaţa lui Horthy. Şi mai poţi fi date alte exemple. Deci, această 'memorie rea' a Holocaustului există, în diverse grade de amplitudine, promovată în ţările din Europa de Răsărit. Şi de asta zic că această decizie ar trebui cunoscută", a explicat Florian.

Potrivit directorului general al INSHR-EW, Ordonanţa de Urgenţă 31/2002, care interzice cultul sau 'memoria rea' a Holocaustului, respectiv cultul persoanelor condamnate pentru crime de război, este "foarte binevenită".

"Ar trebui ca instanţele din România, instituţiile abilitate, respectiv Ministerul Public şi Ministerul de Interne să o aprofundeze şi să o înveţe pe dinafară. Ce ne spune o statistică la Ministerului Public, oficială, referitoare la infracţiunile prevăzute pe Ordonanţa de urgenţă 31/2002 în anul 2023? (...) Eu vă dau numai situaţia totală generală pe ţară. În anul 2023, la începutul anului erau un lucru 36 de dosare. Deci, sesizări făcute pe această ordonanţă. Pe parcursul anului, s-au mai depus 46 de sesizări, în total, în 2023, Parchetul avea în lucru 82 de dosare. Care este situaţia la sfârşitul anului 2023, începutul anului 2024 cu aceste 82 de cazuri? Au fost soluţionate, din cele 82, 23 de cazuri, 59 de cazuri sunt în lucru. Din aceste aceste 23 de cazuri, care au fost încheiate, două, ne anunţă Ministerul Public, au fost trimise în judecată, 19 s-au clasat şi mai avem două cazuri în care s-a renunţat la urmărirea penală. Deci, din 23 de cazuri, două se află în stare de judecată, nu ştim în acest stadiu sunt, nu ştim ce dosare. Amândouă sunt la Bucureşti, iar restul de 21 s-au clasat, s-au încheiat", a informat Alexandru Florian.

El a arătat că toate sesizările făcute de Institutul Wiesel s-au încheiat cu clasare, cu excepţia unui singur caz.

Întrebată dacă Centrul de Resurse Juridice (CRJ) se va sesiza în privinţa susţinerii lui Leonard Zăicescu în decizia de revizuire a dosarului amintit, Cezara David, manager program antidiscriminare, a declarat pentru AGERPRES: "Abia ce am primit decizia CEDO. Nu am luat încă o hotărâre. Va trebui să vorbim şi cu domnul Zăicescu. Totuşi, noi suntem doar o organizaţie neguvernamentală, depindem foarte mult de proiecte şi de posibilităţile materiale pe care le avem să putem să sprijinim diverse persoane în demersuri juridice. În mod sigur vrem ca această decizie să fie implementată".

***
Conform www.juridice.ro, pe 23 aprilie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate, în cauza Zăicescu şi Fălticineanu c. România (cererea nr. 42917/16), încălcarea art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) coroborat cu art. 14 (interzicerea discriminării) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fapt pentru care România trebuie să plătească reclamanţilor suma de 8.500 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli de judecată.

Cauza priveşte rejudecarea şi achitarea în anii 1990 a doi ofiţeri, condamnaţi în anii 1950 pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii săvârşite prin implicarea lor, printre altele, în persecuţia evreilor români în anul 1941, în special prin participarea lor în pogromul din Iaşi, al cărui supravieţuitor este Leonard Zăicescu, dar şi prin plasarea unui mare număr de evrei în ghetouri, situaţie în care s-au aflat ambii reclamanţi.

Curtea a stabilit, în esenţă, că revenirea asupra unor condamnări istorice pentru crime legate de Holocaust, în lipsa unei justificări rezonabile din partea Guvernului, a cauzat sentimente de vulnerabilitate şi umilire victimelor Holocaustului, categorie din care fac parte reclamanţii.

Plângerile formulate în legătură cu încălcarea art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) coroborat cu art. 14 au fost respinse de către Curte, cu majoritate de voturi, ca fiind inadmisibile, tratamentele inumane suferite de reclamanţi având loc cu nouă ani înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei şi cu 50 de ani înainte ca România să ratifice Convenţia, iar cele mai importante măsuri procedurale care cădeau în responsabilitatea Guvernului au fost luate cu mult timp înainte ca România să devină Înaltă Parte Contractantă. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu, editor: Claudia Stănescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO