Marele Canion din Arizona, SUA, una dintre minunile naturale ale Pământului, s-a format pe parcursul a milioane de ani, prin puterea de eroziune treptată a fluviului Colorado. Aproape de Polul Sud al Lunii se află două canioane, fiecare comparabil ca mărime cu Marele Canion, care au luat însă naștere în urma unui proces foarte diferit, transmite marți Reuters.

Noile cercetări indică faptul că aceste canioane, situate într-o zonă numită bazinul de impact Schrödinger, pe fața Lunii orientată perpetuu în direcția opusă Pământului, au fost formate în mai puțin de zece minute de resturile de roci proiectate violent în aer la momentul la care un asteroid sau o cometă a lovit suprafața Lunii, în urmă cu aproximativ 3,8 miliarde de ani.

Impactul a degajat o energie de aproximativ 130 de ori mai mare comparativ cu cea a actualului inventar mondial de arme nucleare, potrivit geologului David Kring de la Lunar and Planetary Institute al Universities Space Research Association (USRA) din Houston, SUA, autorul principal al studiului publicat marți în revista științifică Nature Communications.

Oamenii de știință au cartografiat canioanele cu ajutorul datelor obținute de sonda spațială Lunar Reconnaissance Orbiter a agenției spațiale americane NASA și apoi au folosit modelarea computerizată pentru a determina direcțiile spre care s-au îndreptat resturilor zburătoare și viteza lor. Cercetătorii au descoperit că resturile s-au deplasat cu o viteză de până la 3.600 km/h.

Unul dintre canioane, denumit Vallis Planck, măsoară aproximativ 280 km lungime și 3,5 km adâncime. Celălalt, denumit Vallis Schrödinger, are aproximativ 270 km lungime și 2,7 km adâncime.

Impactul a avut loc în timpul unei perioade marcate de 'bombardamente' intense în centrul sistemului solar cu roci spațiale care ar fi fost dislocate în urma unei modificări a orbitelor planetelor gigantice - Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun -, eveniment care ar fi avut loc la acea vreme.

Se estimează că obiectul care a lovit Luna avea un diametru de aproximativ 25 km, mai mare decât asteroidul care a lovit Pământul în urmă cu 66 de milioane de ani și a adus sfârșitul pentru dinozauri.

'La momentul la care asteroidul sau cometa de impact a lovit suprafața selenară, a excavat un volum imens de rocă care a fost lansat în spațiu, deasupra suprafeței lunare, înainte de a se prăbuși înapoi. Aglomerări de rocă din această perdea de resturi au lovit suprafața într-o serie de impacturi mai mici, creând astfel canioanele. Resturile au acoperit peisajul, adiacent canioanelor', a spus Kring.

Canioanele arată ca niște cicatrici formate în linie dreaptă pe suprafața Lunii, extinzându-se către exterior de la un crater de impact mare și rotund. În vecinătate există și alte cratere mai mici, formate în urma altor evenimente de impact.

Acest eveniment a marcat unul dintre ultimele impacturi de proporții asupra suprafețelor Lunii și Pământului în timpul acestei perioade de 'bombardament' din sistemul solar timpuriu. Luna încă poartă aceste cicatrici pe suprafața sa, în timp ce Pământul nu le mai are deoarece acesta își 'reciclează' suprafața, în cadrul unui proces geologic numit tectonica plăcilor. Partea exterioară a planetei noastre este alcătuită din plăci de rocă de mărimea unui continent, care se deplasează foarte încet. În punctele în care se întâlnesc, o placă se scufundă sub cealaltă, trimițând roca ce se afla la suprafață la mare adâncime. Luna, un corp ceresc mai puțin dinamic, nu prezintă această tectonică a plăcilor.

Noile descoperiri au relevanță pentru explorarea selenară, în următorii ani. Bazinul de impact Schrödinger este situat în apropierea zonei de explorare vizată de misiunea Artemis a NASA, care intenționează să plaseze astronauți pe Lună pentru prima dată de la aselenizările Apollo din anii 1970.

'Deoarece resturile de la impactul Schrödinger au fost propulsate departe de Polul Sud lunar, rocile vechi din regiunea polară vor fi la suprafață, sau aproape de suprafață, de unde vor putea fi colectate de către astronauții misiunii Artemis. Astfel, va fi mai ușor pentru astronauți să colecteze mostre din cea mai timpurie epocă a istoriei Lunii', a spus Kring.

Aceste roci le vor permite oamenilor de știință să testeze ipoteza conform căreia Luna s-a format după ce un mare obiect de impact s-a ciocnit cu Pământul și a trimis material topit în spațiu, precum și ipoteza conform căreia suprafața Lunii a fost inițial un ocean de magmă, a precizat Kring. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor: Ana Alecu, editor online: Irina Giurgiu)