Anul acesta se anunţă a fi unul la fel de nefast pentru gheţarii elveţieni ca şi 2022, stratul de zăpadă care îi acoperă fiind cu circa 30% mai subţire faţă de media ultimilor zece ani, a declarat pentru AFP omul de ştiinţă responsabil cu monitorizarea acestora.

Ca în fiecare an în luna aprilie, când stratul de zăpadă atinge nivelul maxim, Matthias Huss, reprezentant al Reţelei elveţiene de măsurători glaciologice (GLAMOS) şi echipa sa au realizat o campanie de măsurători pe aproximativ cincisprezece gheţari elveţieni.

"Anul acesta, condiţiile sunt destul de asemănătoare cu anul 2022, care a avut pierderi record de gheaţă. Avem încă o dată foarte puţină zăpadă", a explicat glaciologul elveţian într-un interviu acordat AFP.

"Nu în toate regiunile este atât de dramatic ca în 2022, dar ne aflăm încă mult sub medie", a spus el.

În timp ce cantităţile de zăpadă care acoperă gheţarii elveţieni au atins în acest an un nivel cu aproximativ 30% mai mic în comparaţie cu media din ultimii zece ani, "există chiar şi regiuni cu un deficit de până la 50%", a precizat Huss.

"Acest lucru ne indică faptul că precondiţiile pentru vara care vine sunt proaste în acest moment. Dar nu putem spune dacă vara următoare vom avea din nou recorduri de topire", a adăugat el. Totul depinde de temperaturile care vor veni.

Stratul de zăpadă are o dublă importanţă pentru gheţari, deoarece zăpada îi "hrăneşte", dar le şi asigură un strat protector pe perioada verii.

Pentru prima dată în acest an au fost realizate măsurători ale stratului de zăpadă pe un gheţar situat la aproximativ 4.100 de metri altitudine.

"Am avut o adâncime a zăpezii de 0 cm. Chiar nu era nimic. A fost surprinzător", a declarat Huss. Situaţia este "gravă pentru gheţari când, chiar şi la 4.000 de metri, nu există zăpadă spre sfârşitul iernii".

"O situaţie cu totul specială"

Potrivit Organizaţiei Meteorologice Mondiale, organism specializat al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), ultimii opt ani au fost cei mai călduroşi observaţi, iar temperatura medie a planetei în 2022 a fost cu 1,15 grade Celsius mai ridicată comparativ cu era preindustrială (1850-1900).

În Alpi, gheţarii au doborât recordurile de topire ca urmare a unei combinaţii de cantităţi reduse de precipitaţii sub formă de ninsoare în timpul iernii, sosirea prafului saharian în martie 2022 şi valuri de căldură din mai până la începutul lunii septembrie.

Situaţia a fost deosebit de dramatică în Elveţia unde gheţarii au pierdut 6% din volumul lor de gheaţă între 2021 şi 2022, faţă de o treime între 2001 şi 2022.

Huss s-a arătat surprins de rapiditatea cu care se micşorează volumul gheţarilor de la an la an. "2022 a fost un record absolut. Iar ceea ce mă frapează este că acum, la sfârşitul iernii, avem din nou o situaţie cu totul specială", a spus el.

Potrivit OMM, topirea gheţarilor nu poate fi oprită decât dacă este creată o modalitate de a elimina dioxidul de carbon (CO2) din atmosferă.

Dispariţia gheţarilor este un "simbol al schimbărilor climatice", conform lui Matthias Huss, însă fenomenul va avea, de asemenea, efecte multiple asupra oamenilor pe termen scurt, în special în ceea ce priveşte turismul şi pericolele naturale, dar şi pe termen lung, deoarece aceştia alimentează râurile şi barajele hidroelectrice.

O parte semnificativă a apei care alimentează Ronul şi Rinul în timpul unei veri călduroase şi aride provine de la gheţarii alpini, permiţând populaţiei să facă faţă mai bine perioadelor de secetă.

Însă, potrivit lui Huss, există un motiv de speranţă. "Dacă reuşim să limităm încălzirea globală la 1,5 grade Celsius sau 2 grade Celsius, mai putem economisi aproximativ o treime din volumul gheţarilor alpini", a declarat el.

"Pe de altă parte, dacă schimbările climatice depăşesc 4 grade Celsius, va exista o pierdere aproape totală a gheţarilor în jurul anului 2100", a conchis specialistul. AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Codruţ Bălu, editor online: Ady Ivaşcu)