Peste 20.000 de plăci de ceramică pictate manual, numite azulejos, ce prezintă scene din istoria Portugaliei, împodobesc interiorul gării Sao Bento din oraşul Porto, oferindu-i acesteia un aspect impresionant de muzeu şi statutul de vedetă în rândul staţiilor feroviare din întreaga lume.

Gara Sao Bento (Sfântul Benedict) este capătul vestic al pitorescului traseu de cale ferată ''Linha do Douro'', ce străbate nordul Portugaliei de-a lungul fluviului Duero, între Porto şi Pocinho, fiind totodată terminal feroviar pentru liniile suburbane din regiune şi punct de legătură cu trenurile ce sosesc sau pleacă din gara naţională Campanha.

Inaugurată în anul 1916, după aproape 13 ani de la începerea lucrărilor de construcţie, gara este situată în centrul istoric al oraşului Porto, inclus în Patrimoniul mondial UNESCO.

Gara a fost construită pe locul unde s-a aflat mănăstirea benedictină Sao Bento da Avé Maria, comandată de regele Manuel I al Portugaliei în 1518.

Sursa foto: www.raileurope.com

Proiectul pentru ridicarea gării a fost înaintat spre aprobare în 1887, iar anul următor construcţia liniei de cale ferată din Campanha a primit undă verde. Piatra de temelie a noii gări a fost pusă de regele Carlos I al Portugaliei în anul 1900.

Clădirea are forma literei ''U'' şi este orientată spre Piaţa Almeida Garrett. Arhitectura gării este de inspiraţie franceză, fiind construită în stilul beaux-arts, pe baza planurilor arhitectului José Marques da Silva, originar din Porto. Stilul ales de da Silva se datorează cunoştinţelor primite de la profesorul său de la École des Beaux-Arts din Paris, arhitectul francez Victor Laloux (1850-1937), cel care a proiectat, printre altele, gara din oraşul francez Tours (Gare de Tours) şi Gare d'Orsay din capitala Franţei - un prim exemplu al culturii beaux-arts -, după cum notează architectuul.com.

Sursa foto: https://upload.wikimedia.org

Lucrările au început în anul 1904, fiind afectate de întârzieri şi de schimbarea lui da Silva de la conducerea proiectului, în 1909, de către autorităţile municipale nemulţumite.

Plăcile de ceramică care decorează spaţiul central, din podea până la tavan, au fost concepute şi realizate de pictorul Jorge Colaço (1868-1942). Născut în Tanger, Maroc, fiu al unui diplomat portughez, Colaço a studiat la Lisabona, Madrid şi Paris şi s-a specializat în pictură pe ceramică, lucrările sale - printre care se numără şi cele de la Biserica Saint Ildefonso din Porto - decorând clădiri din mai multe ţări, inclusiv Castelul Windsor, una dintre reşedinţele oficiale ale Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

Azulejos realizate de Jorge Colaço pentru gara Sao Bento, pictate cu albastru pe plăci albe de ceramică, descriu scene din viaţa de zi cu zi, spectacole regale şi bătălii epice din istoria Portugaliei, potrivit Rail Europe, şi beneficiază de lumină naturală din abundenţă, datorită ferestrelor mari.

Sursa foto: eldeiv/www.europeanbestdestinations.com

Primele plăci de ceramică pictate manual de Colaço au fost montate în 1905, iar ultimele au fost plasate în interiorul cu aspect de mozaic după 11 ani, în 1916.

Clădirea din granit a fost renovată în anii 90, când au fost restaurate faţada şi tavanul şi a fost modernizat sistemul de iluminat.

Datorită interiorului său aparte, gara reprezintă o atracţie turistică în sine, potrivit blogului Eurail. Clădirea are o structură impresionantă, ce se caracterizează prin simetrie, aspectul acoperişului mansardat şi al faţadei din piatră amintind de arhitectura pariziană, după cum notează publicaţia Time. Nimic nu se compară, însă, cu vestibulul, încadrat de pilaştri, cu celebrele sale azulejos, principalul punct de interes.

Chiar şi cei mai grăbiţi călători care trec pragul gării nu pot să nu remarce picturile pe ceramică ce decorează interiorul. Printre acestea, o frescă ce înconjoară partea de sus a încăperii prezintă istoria transportului, iar la o privire mai atentă se poate observa un tren, potrivit Eurail Planner. Unul dintre momentele istorice importante din istoria Portugaliei descrise pe plăcile de ceramică din gară, Bătălia de la Valdevez (1140), ce a marcat sfârşitul primului Război de Independenţă al ţării, este reprezentată pe zidul nordic.

Sursa foto: Matt Zanon 

În interiorul gării funcţionează The Passenger Hostel, un spaţiu pentru cazare sustenabil, inaugurat recent, în anul 2017.

Gara Sao Bento are şi o legendă ce are în prim-plan o fantomă, conform blogului Portoalities. Potrivit acesteia, clădirea ar fi bântuită de năluca paşnică a ultimei călugăriţe benedictine din cele 55 care au trăit în mănăstirea pe locul căreia freamătă în prezent staţia feroviară. În anul 1834, politicianul portughez Joaquim António de Aguiar (1792-1884), care a ocupat funcţia de ministru al Justiţiei şi a fost de trei ori premier, a emis un decret prin care a desfiinţat ordinele monastice masculine din Portugalia şi a naţionalizat proprietăţilor acestora, dispunând eliminarea mănăstirilor de călugăriţe la decesul ultimei reprezentante a acestor comunităţi. Ultima călugăriţă de la mănăstirea benedictină Sao Bento da Avé Maria a decedat în 1892, la 58 de ani de la emiterea decretului semnat de cel care a fost supranumit ''ucigaşul de călugări''.

***

Anul European al Căilor Ferate 2021 este o iniţiativă propusă de Comisia Europeană în luna martie 2020 şi adoptată de Parlamentul European şi de Consiliu în decembrie acelaşi an, ca parte din eforturile UE de implementare a Pactului verde european, ce va permite economiei blocului să devină durabilă prin realizarea neutralităţii climatice până în 2050.

În UE transportul feroviar produce sub 0,5 % din emisiile de gaze cu efect de seră generate de transporturi, reprezentând una dintre cele mai durabile forme de transport de marfă şi de călători. Printre alte beneficii, căile ferate sunt, de asemenea, excepţional de sigure şi conectează oameni şi întreprinderi din întreaga UE prin intermediul reţelei transeuropene de transport (TEN-T). În pofida acestor avantaje, numai aproximativ 7 % dintre călători şi 11 % din volumul de mărfuri circulă pe calea ferată, semnalează Comisia Europeană.

Anul European al Căilor Ferate are drept scop să promoveze transportul feroviar ca mod de transport durabil, inovator şi sigur. "Mobilitatea noastră viitoare trebuie să fie durabilă, sigură, confortabilă şi accesibilă din punct de vedere financiar. Transportul feroviar ne oferă toate acestea şi chiar mai mult! Anul European al Căilor Ferate ne dă posibilitatea de a redescoperi acest mod de transport'', a declarat Adina Vălean, comisarul european pentru transporturi, citată într-un comunicat al Comisiei Europene.

Pentru această iniţiativă a fost ales 2021 pentru că va fi primul an complet în care normele convenite în cadrul celui de al patrulea pachet feroviar (finalizarea spaţiului feroviar unic european) vor fi puse în aplicare în întreaga UE. De asemenea, 2021 marchează mai multe aniversări importante pentru transportul feroviar: cea de a 20-a aniversare a primului pachet feroviar, cea de a 175-a aniversare a primei legături feroviare dintre două capitale ale UE (Paris-Bruxelles), precum şi 40 ani de TGV (tren de mare viteză) şi 30 ani de ICE (Intercity-Express). Festivalul internaţional de artă EUROPALIA a ales căile ferate ca temă pentru 2021. AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu) 

Sursa fotografiei din deschidere: www.europeanbestdestinations.com

Citiţi şi:

Anul European al Căilor Ferate/Gări în care nu regreţi dacă ai pierdut trenul: Berlin Hauptbahnhof  

VIDEO Anul European al Căilor Ferate/Gări în care nu regreţi dacă ai pierdut trenul: Napoli Afragola 

VIDEO Anul European al Căilor Ferate/Gări în care nu regreţi dacă ai pierdut trenul: Madrid Atocha 

Anul European al Căilor Ferate/Gări în care nu regreţi dacă ai pierdut trenul: Hoofdstation Groningen  

Anul European al Căilor Ferate/Gări în care nu regreţi dacă ai pierdut trenul: Antwerpen-Centraal  

GĂRI DE ISTORIE/ Gara Buziaş - întoarcere la farmecul vremurilor de altădată  

GĂRI DE ISTORIE/ Vrancea: La Focşani, civilizaţia a ajuns ... cu trenul